Antologia de față, consacrată Chișinăului, colecționează „mărturii sugestive” din același segment temporal, identificând – prin alte voci – „reconfigurările ființiale” pe care, în timp, le-a cunoscut capitala fostei gubernii. Acolo unde simțirea românească a fost sugrumată, renăscând spectaculos în agitatul interbelic. Or, pornind de la premisa că acel Chișinău este o necunoscută, Diana Vrabie trece în revistă puzderia de evenimente care, prin ritmul reformelor și ofensiva culturalizării, îl transformă într-o „portavoce a comunității”, devenind „fanionul românismului”. Ne întoarcem, astfel, în interbelic (cosmetizat, edenizat, de regulă, în alte tentative) pentru a descoperi fața / fețele orașului prin ochii presei. Dezgropând texte vechi, antologia se vrea un prim florilegiu, identificând – prin proiecții (ne)sentimentale – mărcile identitare ale metropolei. Acest buchet de mărturii, însoțit de un util minidicționar al autorilor antologați traversează „vremuri de mari decizii”: o epocă zbuciumată, de măreție și efervescență, vestind reapropierea spirituală.

ADRIAN DINU RACHIERU

Urbe învăluită în taină, oraș descins „din amintire” (George Dorul Dumitrescu), „oglinda Iașului privit de pe Galata” (Ion Th. Simionescu), „oraș al basmelor” (Laurențiu Fulga), „Chișinăul romantic” (Gheorghe G. Bezviconi) dintre cele două războaie mondiale își trăiește epoca de glorie, devenind centru de provincie românească și primind în anii `20 ai secolului al XX-lea apostolatul elitelor culturale din celelalte provincii ale României Mari, după ce a dat tonul Marii Uniri.

DIANA VRABIE