Trebuie să spun din capul locului că romanul Sâmbăta albă al lui Florea Lucaci e, cel puţin pentru mine, care-l cunosc pe autor încă de la începutul său eseistic, filosofic, de două ori o imensă surpriză. Întâi, prin reputaţie şi carieră universitară, Florea Lucaci părea confiscat, fără rest, de gândirea speculativă, înecat în bibliografie vastă şi erudită. În schimb, autorul Sâmbetei albe e cu totul altul, un narator nativ, cu suflu epic antrenat, şi încă prin diferite registre, aşa cum o cere evoluţia ficţională (ficţională şi nu prea, se vede uşor asta la lectura romanului). În al doilea rând: substanţa epică şi formula stilistică alese m-au uimit. Romanul începe, neaşteptat, ca un bocet la moartea tatălui (se înţelege, cel al autorului însuşi), apoi continuă cu efortul fiului de resuscitare a vieţii acestuia, pas cu pas, prin cuvinte, prin întâmplări dramatice (cele mai consistente sunt cele din lagărele de muncă, ca prizonier de război, la ruşi). Avem aici un adevărat substitut de liturghie, de prohod, după toate regulile canonice. Cartea valorifică bogata cunoaştere a autorului în materie patristică, filosofică în general. Surprind paginile, similiscolastice, îmbrăcate simplu prozastic, amintindu-mi – respectând, fireşte, proporţiile – de cele din Il nome della rosa a lui Umberto Eco.
Romanul lui Florea Lucaci mi se pare un dar al anului editorial 2018. (Vasile Dan)

* * *

După încheierea lecturii acestui roman, i-am scris autorului lapidar, așa cum se obișnuiește în corespondența electronică: „ÎNCÂNTĂTOR, orice alt cuvânt ar fi de prisos”.
Oameni buni, deconectați-vă televizorul, tableta, computerul & smartphone-ul, citiți această carte, savurați-i în liniște paginile și veți redescoperi voluptatea lecturilor de odinioară. (I. Funeriu)

* * *

Florea Lucaci, prin cartea pe care o deschizi acum, cititorule, te invită la o comunicare-eveniment. Născută din lumea plină de eresuri a neamului nostru așezat la încrengătura metafizicii cu istoria, scrisă cu sufletul aflat la marea întâlnire cu întrebările condiției umane, gândită cu exigența logicii narațiunii, CARTEA, citită pagină cu pagină, îți dăruiește frumusețea dramatică a încleștărilor cu viața.
Înțelesurile sunt dincolo de cuvinte.
Meaning is at a level of language where words do not belong. (Dumitru Mărcuș)

* * *

Florea Lucaci este eseist şi filosof, specializat în ontologia umanului, hermeneutică şi filosofia religiilor. Ţine cursuri la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad şi conduce doctorate la Universitatea de Vest din Timişoara. Este colaborator la publicaţiile Academiei Române, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”.
Este autorul cărţilor: Creaţie şi umanism. Încercare asupra ideii de creaţie, Editura Facla, Timişoara, 1989; Creaţie şi fiinţare. Un temei în ontologia umanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Propoziţii biblice. Interpretări logico-filosofice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005; Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului, ediţia a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; De la Parmenides la începuturile filosofiei creştine, ediţia a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; Identitatea artei. Problematizări istorice şi logico-hermeneutice, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2013 (coautor); Elogiul drumului. Aforisme. Paradoxuri. Jocuri de limbaj, Colecţia Şcoala ardeleană de filosofie, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.
Romanul Sâmbăta albă reprezintă volumul de debut în proză al autorului.