Tu, iubito,
Cu aripa frântă
În atâtea iubiri fără rost,
Curgând prin riduri
Spre toamnă și spre tristețe,
Spre plecarea fără întoarcere
A iubirii și clipei,
Vino să-ți sărut pasul
Și pleoapa căzută,
Vino să murim,
Să te vindec
De trecerea în iarnă.

* * *

Dumitru Zdrenghea s-a născut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca în 1970; în 1980 a devenit medic primar interne, iar în 1990 medic primar cardiolog. A făcut specializări la Universităţile Tours şi Aberdeen, este membru al Societății Europene de Cardiologie (ESC) şi membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care Meritul Academic al Academiei Române şi titlul de Profesor Emerit al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.

A publicat volumele de poezie: Eu celălalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri, Trist peste lume, 101 fiorduri, Întrupări, Căderea în adâncuri.