„Am trăit în atmosfera sărbătorilor de peste an și în frica de Dumnezeu, am ținut posturile de peste an, cu alte cuvinte am fost învățat de către părinți să trăiesc și să fiu în rând cu lumea. Aceasta a fost temelia pe care cunoașterea pe viu a vieții satului brănean de altădată a așezat cuvintele potrivite încât, citindu-le, urmașii să înțeleagă cum și-au trăit viața moșii și strămoșii, să prețuiască ceea ce ei au făcut și ne-au lăsat moștenire: pământul cu toate foloasele, traiul în armonie cu natura, cinstea și omenia, credințele și obiceiurile din ciclul vieții, sărbătorile de peste an cu emoția întâlnirii cu nevăzutul. Și mai ales cinstea, omenia și respectul așezate la temelia relațiilor dintre oameni în cadrul comunității, virtuți care ne învață să fim mai buni, să le prețuim, să le păstrăm și, musai, să le transmitem urmașilor.”