Cartea îşi propune elaborarea modelelor conceptuale şi practice de manageriere a patrimoniului arheologic al fiecărui judeţ în parte prin utilizarea unor metode de lucru interdisciplinare şi a tehnologiilor moderne: topografie şi cartografie arheologică, analiză GIS, teledetecţie, scannare laser 3D, baze de date, diseminare web, etc.
Proiectul este unic în România şi porneşte de la premiza utilităţii practice a acestuia. Originalitatea demersului nostru constă în coroborarea datelor interdisciplinare cu aplicabilitate în arheologie, din domeniul geografiei (topografie, cartografie, analiză spaţială) şi informaticii (baze de date, mulţimi fuzzy, manageriere computerizată, scannare laser si prelucrare grafică 3D). Realizarea unui sistem integrat care să gestioneze toate aceste date referitoare la un sit arheologic permite atât specialiştilor cât şi autorităţilor publice locale să cunoască cu precizie locaţia sitului (cu întreaga fişă tehnică), în vederea unei analize ştiinţifice sau în vederea protecţiei şi punerii în valoare a acestuia.
Proiectul relevă importanţa instrumentelor moderne de a culege, prelucra şi disemina date spaţiale cu aplicabilitate în arheologie. încercăm astfel să demonstrăm că noile tehnologii sunt neinvazive şi nedistructive, putând fi operate fără să altereze situl arheologic, oferind în schimb, date extraordinar de exacte şi de diverse. La nivel mondial şi european aceste date sunt implementate, în grade diferite de complexitate, proiectul nostru căutând să se adapteze realităţilor româneşti, fără să facă rabat de la calitatea ştiinţifică.
în contextul generalizării tehnologiei IT şi a tehnicilor neinvazive de cercetare arheologică şi de evidenţă computerizată, proiectul propus de noi reprezintă o aliniere firească a managementului patrimoniului arheologic românesc la standardele internaţionale. Departe de a fi doar o simplă abordare teoretică, demersul nostru este unul cu o finalitate practică, adică punerea la dispoziţia publicului a unui instrument de lucru util şi facil, ce poate avea repercusiuni atât la nivel cultural şi ştiinţific, cât şi la nivel economic, turistic şi administrativ. Protejarea patrimoniului arheologic naţional este o prioritate care, însă, trebuie să se bazeze pe instrumente de lucru şi control reale, altfel tinde să devină doar un deziderat, un simplu concept fără finalitate practică.