Greu de scris despre un astfel de subiect. Paradoxal, este un subiect despre care s-a tot scris. Și cel mai mult a făcut-o regina însăși. Și nu e ușor să desprinzi din noianul de cuvinte și de întâmplări tocmai pe acelea pe care Maria, la o revenire, le-ar fi preluat. Dacă noi încercăm s-o facem este pentru pasiunea pe care o stârnește în noi regina Maria. Ne-a plăcut Maria. Ea continuă să ne fascineze pe noi românii. Ne încântă cu adevărat metamorfoza acestei principese, pe jumătate englezoaică, pe jumătate rusoaică, într-o regină mai româncă decât românii, iubindu-i pe aceștia și iubindu-le țara până la a se confunda cu ei și cu ea. Ne-a plăcut, totodată, jocul intelectual pe care Maria ni-l propune: un personaj care, scriindu-și propria istorie, își corijează faptele de viață, iar noi, de pe margine, urmărim felul în care se conturează această istorie, istoria unei femei de succes.

Ion Bulei (n. 1941, Comarnic) a fost cercetător (1971–1990), profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (1993), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990–1993, director al Institutului Cultural Român de la Veneția, 1997–2003), director ISPRI al Academiei Române (2003–2011). Este autor a 21 de cărți și a peste 200 de studii și articole. A fost distins cu Premiul „Nicolae Iorga“ al Academiei Române (1987), Premiul Uniunii Scriitorilor (1993; 2006), Premiul revistei Magazin istoric (1996), Premiul „Constantin Brâncoveanu“ al Fundației Alexandrion (2016). A fost decorat cu Steaua României în grad de cavaler (2001). Este Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța (2009) și al Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (2018).