Cu aparatul foto in mana, ca o alta Alice in cautarea Inocentei pierdute, autoarea dezvaluie un univers strabatut de mari nostalgii, de extaze si infricosari, in care toate lucrurile pot vorbi la persoana intai despre experientele lor insolide. O mana atemporala pare sa aranjeze totul: destine, granite, miracole, halucinatii si nimeni, niciodata, nu stie cum se sfarseste jocul.

Poemele sale surprind mai ales urmarile dezastrelor, deopotriva ale istoriei si ale inimii omului, cand visul evadeaz infricosat din realitate.