Acest bal destul de liniştit unde arborii poartă costume de arbori unde zace la mijloc un covor de pământ

unde nici morţii nu pot să pătrundă mâncătorii de pietre cu unghiile răsucite în uşa impracticabilă unde

vălul de ierburi şi de aer, de lâneturi şi de culori şi de înşelătoare transparenţă acvatică îl înfăşoară pe om

până la masca rigidă a fălcilor şi urcă până la ochi

singurii-n care

puţină goliciune din când în când tresare

(Traducere de Virgil Mazilescu)

Michel Deguy (n. 1930) este un poet, eseist și traducător francez. A predat literatura franceză, o lungă perioadă, la Université Paris VIII (Saint-Denis). A fost redactor-șef al revistei Poesie și redactor la Les Temps Modernes. A fost președinte al „Collège International de Philosophie”. I s-au decernat mai multe premii prestigioase, printre care: Premiul Max Jacob (1962), Marele Premiu Național pentru Poezie (2000), Marele Premiu al Academiei Franceze (2004). Antologii cu texte de Michel Deguy au apărut în SUA, Italia, Polonia și Ungaria.