O cameră de cămin studențesc dintr-un Cluj prins între milenii (și care nu bănuia cât de cool va deveni peste ani) se povestește pe șase voci care uneori se confundă între ele, în discuții spumoase, care te vor face să fii un om mai vesel și să vrei să-ți retrăiești studenția.

Prea cuminți pentru un asemenea loc și prea neserioși pentru ce avea să-i aștepte după facultate, cei șase locatari din Camera 66(6) dezbat problemele lumii din unghiuri la care nu se gândesc nici ei, fără teamă de tabuuri sau (in)corectitudini politice.

Cartofu are succes doar la prietenele fetelor care-i plac, Sigi pariază că într-o zi va rosti doar cuvântul „satana”, Nae aduce o veveriță în cameră, Hake refuză să meargă cu colegii la striptease, Klu și-a rătăcit accentul basarabean undeva prin Ardeal, în timp ce Epi primește o mită destinată altcuiva. Iar când apare și Internetul în cameră, lucrurile o iau razna de tot.

*

La prima vedere, i-ar părea cititorului că cei șase locatari ai camerei de cămin 66, transformată prin bunăvoința lor în Camera 66(6), sunt personajele principale, dar poate că nu e așa. De-a lungul acestui roman-biografie evoluează toți: Nae, Sigi, Hake, Epi, Cartofu și Klu, cititorul având la dispoziție ample ocazii de a se atașa de ei, de a râde cu și de ei, și de a lua parte la aventurile lor trup și suflet.

La o analiză mai atentă însă, cititorul își va da repede seama că de fapt Camera este personajul principal, scena în care intră și din care ies la grămadă sau pe rând eroii noștri, mediul în care se nasc și dospesc cele mai trăsnite idei și cele mai ciudate conversații.

Stilul autorului de a reda disputele și pățaniile eroilor noștri este unul care te face să râzi cu lacrimi în timp ce te întrebi, pe bună dreptate, ce spirite limbute îi posedă pe locatari, căci Camera, parcă dotată cu puteri magice, transformă și cea mai banală observație despre fotbal într-o adevărată piesă de teatru. Băieții își ridică replicile la fileu unul altuia, se taxează reciproc fără să rateze o secundă de ironie, se contrazic și se completează într-o cavalcadă de conversații care l-ar face invidios și pe marele Caragiale.

Demonul absurdului și al exagerărilor este la el acasă, la fel cum, în camera 66(6) sălășluiesc și îngerii buni ai inocenței, ai tinereții, ai acelei nevinovății care trece ca tancul peste tabuuri sau (in)corectitudini politice. Nimic nu scapă de la forfecat, supra-analizat și supra-dezbătut, cu rezultate din cele mai hilare.

Precursori ai trolilor de Internet și exponenți ai unei întregi generații (pe care azi o numim „de sacrificiu”), eroii noștri se întrec în giumbușlucuri, Cuvintele fiindu-le sabie și scut în călătoria lor inițiatică de la statutul de „pulcheri” la cel de „absolvenți de facultate.”

Nu vom dezvălui cititorului deznodământul acestui roman-manifest, căci ar fi păcat să îi stricăm bucuria de a afla ce s-a întâmplat cu cei șase troli după ce își încheie etapa Studenției, Marea Poartă de Trecere la viața de adult. Garantăm însă o surpriză de proporții.

Andreea Sterea (Editor șef Crux Publishing)

*

Nostalgia îl detrrmină pe Sorin-Mihai Grad să-și rescrie studenția din căminul XVI Hașdeu din Cluj înainte de a-și tăia legăturile cu patria-mamă și a emigra în Vaterland. Asemenea altor volume concepute în jurul anului 1999 precum Jurnalul răului, Pizdeț sau chiar Caietul Roxanei, Camera 66(6) conține un protest al unei generații, al cărei Mare Război este unul spiritual, ca sa-l parafrazez pe Palahniuk. Dați Alice In Chains la maximum, revedeți Matrix și Magnolia sau, și mai bine, citiți primul roman al poetului și matematicianului Sorin-Mihai Grad!

Ștefan Bolea (Caietul Roxanei)