Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390) este unul dintre cei mai importanţi teologi ai Bisericii, Tradiţia atribuindu-i supranumele „Teologul”. Cuvântările cuprinse în acest volum au ca subiect fie chestiuni teologice de maximă importanţă, precum Învierea Mântuitorului, Cincizecimea, Sfânta Lumină, fie chestiuni de ordin practic, precum iubirea de săraci, necazurile acestei vieţi trecătoare, exemplu fiind emoţionanta Cuvântare intitulată „La tăcerea tatei în faţa bătăii grindinei”.

„De ce suferim de boală în sufletele noastre, boală cu mult mai rea decât cea a trupurilor? Boala trupească văd că vine fără de voie, în vreme ce cealaltă vine prin alegere; cea dintâi se desființează odată cu viața aceasta, iar cealaltă ne însoțește când ne vom strămuta de aici. Pentru ce nu ne ajutăm noi firea încă având vreme? Pentru ce, trupuri fiind, nu ne împodobim trupul cu smerenia? Pentru ce ne desfătăm cu necazurile fraților noștri?

Să nu mi se întâmple aceasta, nici să mă îmbogățesc eu, în timp ce alţii se află în strâmtorare; nici să mă aflu în bună stare, dacă nu voi da ajutor rănilor acelora; nici să am hrană suficientă, nici adăpost, nici acoperământ, dacă nu le voi și oferi pâine și nu le voi face parte de îmbrăcăminte după putință, și nu îi voi odihni sub un acoperiș. Ci pe toate să le afierosim lui Hristos, pentru ca în chip curat să-I urmăm Lui, ridicându-ne crucea și, ușor înveșmântați și de nimic trași spre cele de jos, să-L câștigăm în locul a toate pe Hristos. Prin smerenie să ne înălțăm și prin sărăcie să ne îmbogățim; sau împreună cu Hristos să ne împărțim averile, pentru ca și ceea ce aveam să se sfințească prin posedarea averilor în chip bun și prin a-i face părtași la acestea pe săraci.”

Sfântul Grigorie de Nazianz, La săraci XVIII