Prezența unui Suveran Pontif în România este fără îndoială un eveniment ce aparține istoriei, nu doar contemporaneității. Când ajunge într-o țară cu profunde rădăcini creștine și ortodoxe, Servitorul Servitorilor lui Dumnezeu, Patriarhul Occidentului sau chiar Succesorul Sfântului Petru, așa cum sunt unele dintre titlurile Sale, importanța evenimentului capătă proporții pe care nu le poate cuantifica nimeni, și nici descrie. Fie că este un oficial, o față bisericească, un credincios, un fotograf sau un simplu martor al trăirilor.

Ca și în cazul Regilor, Papa este un trimis al lui Dumnezeu. Iar în jurul său, calitatea celorlați dispare, ei rămânând doar martori ai unui moment cât o eternitate.

Dincolo de semnificații, toți cei prezenți la această venire au fost pentru câteva zile doar creștini, prin gândurile lor. Și atât. Nu au fost greco-catolici, nici ortodocși, nici catolici sau de alte religii. Au fost creștini. Au fost frați și surori, așa cum Papa i-a numit mereu. Au zâmbit, au primit speranțe, au primit bucurie. Au oferit, la rândul lor, această bucurie, zâmbete și speranțe, Papei.

Ca orice vizită oficială, autoritățile Statului, prin însuși Președintele României, au fost gazde în toate locurile vizitate de către Papa Francisc. Începând de la sosirea Sa pe aeroportul românesc, fiind primit mai apoi de Președinte la Palatul Cotroceni sau de Patriarhul Daniel la Catedrala Mântuirii Neamului.

Sunt foarte puțini, însă, cei care cunosc contextul istoric și religios în profunzime. Semnificațiile sunt foarte pătrunzătoare. Istoria României prin prisma Ortodoxiei începe tot atunci, în Noul Testament, odată cu venirea Mântuitorului. Sfântul Andrei a adus Ortodoxia pe meleagurile noastre. Noi suntem urmașii Sfântului Apostol Andrei. Iar Andrei este fratele lui Petru, Sfântul Petru, considerat primul Papă. Influențele Imperiilor asupra teritoriului nostru au fost decisive: Influența Imperiului Austro-Ungar din sec. al XVII-lea are repercusiuni până în zilele noastre, influența evenimentelor din timpul celor Două Războaie Mondiale și, în fine, influența comunismului.

Nu va cunoaște însă nimeni Adevărul despre ceea ce s-a întâmplat – și de ce – în aceste trei zile.

Cu siguranță mesajul prezenței Sale este complex, atât din punct de vedere politic, religios, social și cultural.

Însă, în imagini, niciunul dintre aceste aspecte nu se regăsește. Pentru că imaginea este sinceră, și oglindește privirile. Oglindește stările, și redă trăirea. Trăirea nu este influențată de nimic, ea are loc pur și simplu. Fotografia este una dintre artele care redau cel mai echilibrat un moment al prezentului. Și îl zidește în eternitate. Paradoxal însă, o face în cel mai subiectiv mod posibil. Pentru că este modul în care l-am privit pe Papă, atunci când a rostit „Tatăl Nostru”, atât Ortodox cât și Catolic, atunci când a spus „Hristos a înviat!” ortodocșilor prezenți în curtea Catedralei Naționale, sau atunci cât a mers la pas alături de Patriarhul românilor. Deși am avut șansa să fiu în prezența unor înalte fețe bisericești de-a lungul timpului, sau, în alte momente, a unșilor lui Dumnezeu, capete încoronate ale lumii, în aceste trei zile a fost altfel.

De această dată am fost eu și Papa. Un moment pe care voi încerca să mi-l descriu și să îl înțeleg zeci de ani de-acum încolo, însă nu voi reuși niciodată…

Cristian Radu Nema

Sumar

Un moment cât o eternitate / 5

Vineri, 31 mai 2019

Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București / 9

Ceremonia oficială de primire, Palatul Cotroceni / 15

Catedrala Națională / 25

Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” / 47

Sâmbătă, 1 iunie 2019

Sanctuarul Marian din Șumuleu-Ciuc / 57

Întâlnire Mariană cu tinerii și cu familiile, Palatul Culturii din Iași / 69

Duminică, 2 iunie 2019

Câmpia Libertății din Blaj / 81

Aeroportul Internațional din Sibiu/ 99

Spre descifrarea istoriei secrete a României!