Fragment din volumul "Lumea din mine" de Mircea Rusu:

“ADRIAN ORDEAN. Printre minunile discrete ale muzicii romanesti, la loc de frunte sta Adrian Ordean. Chitarist, compozitor, orchestrator si om de studio, Adrian i-a avut in mana pe mai toti cantaretii din Romania. Lucrand foarte mult cu el, am avut mereu sentimentul ca e un frate mai mare de-al meu. Terminam uneori in adancul noptii si pe cand isi oprea sculele, ateriza cate-un cantaret... „Adi, te rog din suflet, dimineata trebuie sa fie gata piesa si sunt disperat!”. Si Adi, frant de oboseala, ma privea de parca-mi spunea: Cum sa-l las asa? Si in tacere redeschidea uzina lui de sunete si-o lua de la capat. Mircea, du-te sa te culci, ne vedem dimineata! Ar gandi multi, da, domne, muncea mult dar facea banu’ gros, asa mersi. Numai ca cine-l cunoaste bine, stie ca in adancul inimii lui nu e vorba despre bani. Stiu ca discul tau de chitarist inca tot nu-i gata. Din aceeasi lipsa de timp numita si solicitudine. Fa bine si gata-l! Nu de alta, dar cand le spun oamenilor ca esti unul dintre cei mai buni chitaristi pe care-i are Romania, sa le dau s-asculte si sa le zic: No, vedeti ma, asta-i frate-miu mai mare!

[...]

MAIA MORGENSTERN. Si asa, draga Maia, pe masura ce ne-ndepartam de punctul de inceput al albumului nostru si concertului cu acelasi titlu „Lumea de roua’’, ma las cuprins de bucuria implinirii lor. Ba, uneori, ma las vizitat de entuziasmul acelui timp, cu tot cu dorinta reluarii concertelor cel putin. Si asta pentru ca am simtit cu totii, stim cu certitudine toti cei implicati, parca niciodata ca acum, mai mare nevoie de simtire, mai medicament pentru suflet, emotia. Sigur, n-am intrat in destule case, in prea multi oameni, nu-i nici pe departe povestea unui succes larg. Si aici, in aparenta, un mic paradox – cu cat mai aspra nevoie are sufletul de hrana, cu atat mai dificil, mai anevoios de procurat. Programele societatilor moderne isi urmeaza insa implacabil cursul. Si in aceste programe, sufletul primeste fie subproduse, fie impostura, fie acte mimetice sau pur si simplu nulitati pe post de furnizori emotii. Inflatia de poeti si poeme, de tristeturi judetene, paleta larga de manifestari, produc un ansamblu confuz liricoid din care consumatorul extrage atat cat este de extras. Daca adaug si toto apasiunpamantul cu buna stiinta creat, ajung in punctul in care luciditatea m-ajunge din urma si-mi spune ca e pervertit iremediabil gustul publicului. Vezi, in astfel de momente, pentru cei care au cu adevarat nevoie de micuta noastra „Lume de roua’’, sunt eu bucuros c-am implinit-o. Drept pentru care, distinsa si draga inimii mele, te si imbratisez cu statornica dragoste!