Cartea te poarta intr-un periplu de sentimente de o paleta larga, de la durere sfisietoare si senzatia de sfirsit a unei decizii semi-constiente, dar necesare, la fericire si regasire. Este doar o fateta a unei normalitati, normalitatea mea. Nu as fi indraznit sa o public fara indemnul unor dragi prietene. La un moment dat, chiar am decis ca nu le mai public, mi se pareau prea triste, dar o persoana draga mie m-a facut sa ma razgandesc, cand am indraznit sa i le trimit si ea mi-a raspuns: „Sunt foarte frumoase! Sunt pline de emotii si foarte vii! Le inteleg mai bine acum, ca mi-ai povestit viata ta... si te admir pentru curajul si talentul de a pune in versuri trairile! Nu mi se par deprimante... unele sunt triste, dar toate sunt foarte «constiente» si intelepte." - Ioana Tarcea