Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis‐a avva Pavel: Pana cand vom petrece asa? Si i‐a zis lui avva Timotei: Te rog, cand voi veni asupra ta, rabda‐ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu! Si facand asa, s‐au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.
Viata launtrica a omului care L-a gasit pe Dumnezeu este nerautate, blandete, smerenie, este o continua trezvie a sufletului si stavilirea in sufletul sau a miscarilor paca-toase care distrug pacea. Omul vede purtarea de grija a lui Dumnezeu in viata sa si incearca sa pastreze pacea lui Hristos, dar, de indata ce Il uita pe Dumnezeu, incepe o lupta. Cu propriile puteri, cu propria vointa, este imposibil
sa depasesti pacatul, este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Daca noi cautam dreptatea omeneasca, atunci in orice situatie de conflict cu siguranta ca ne vom indreptati, ne vom considera jigniti si ne va fi mila de noi insine. Auzind un cuvant de manie la adresa noastra, un cuvant suparator, nu vom putea sa iertam si sa ne smerim in fata aproapelui.
Pentru a stinge miscarea pacatoasa din suflet trebuie sa ne amintim de Dumnezeu, de iubirea Lui. Purtati‐va neputintele unii altora (cf. Galateni 6, 2) – scrie Apostolul Pavel.