Ancorată într-o zonă clară de interdisciplinaritate, lucrarea de faţă captează atenţia cititorului şi îl sensibilizează cu un titlu provocator – Jocul de-a/ cu arta. Este o zonă productivă, ce reuneşte ştiinţele educaţiei – pedagogie, pedagogia jocului, pedagogia artei vizuale, pedagogia creativităţii, didactica artei vizuale; ştiinţele psihologice – psihologia artei vizuale, psihologie cognitivă, psihologia creativităţii; estetica; teoria artei; istoria artei; filosofia; sociologia ş.a. Plasând imaginea, înţeleasă ca un câmp definit de elemente între care se stabilesc interferențe, interdependenţe sistemice reciproc modelatoare şi convergenţe, într-un alt câmp, de complexitate superioară, asigurat de interferenţele dintre artă, joc şi educaţie, autorul îşi propune să valorifice potenţialul creativ al imaginilor vizual-plastice. Este o finalitate educaţională de maximă relevanţă în prezent, educabilitatea creativităţii fiind demonstrată cu certitudine, iar nevoia de creativitate fiind clamată în diverse contexte teoretice, discursive, practice şi legislative. Această nevoie este înţeleasă nu doar ca receptare, valorificare şi valorizare a noului, ci ca proces de creare a noului, iar viaţa socială propune şi validează strategii, metode şi tehnici specifice. În prezent, planul creaţiei în diferite subsisteme ale societăţii, inclusiv în cel al artei, este considerat decisiv pentru evoluţia societăţilor. Focalizată pe valorificarea în maniere ludic-creative a potenţialul formativ al activităţilor vizual-plastice, care asigură zona de interferenţă între câmpurile motric, vizual-perceptiv, mental şi plastic-obiectual, autorul îşi propune ca finalităţi majore, următoarele:

- evidenţierea potenţialului expresiv şi creativ al imaginilor şi al domeniului vizual-plastic;

- valorificarea activităţilor ludice în direcţia stimulării expresivităţii proprii, a libertăţii de exprimare artistică şi a trecerii de la creativitatea potenţială la cea manifestă;

- promovarea comportamentelor creatoare de diferite grade de complexitate, de la simplele transformări ale unor modele de acţiune la crearea unor noi modele complexe.