◊ Mitul - cadre teoretice selective

◊ Povestea - circumscriere etnologica

◊ Nevoia de poveste - incercare de problematizare

◊ Povesti de toate zilele - cinci incursiuni

Povestea lumii, mitul, trimite catre o revelatie naturala a unui adevar al substratului. Pulsatia vietii cosmosului este totuna cu pulsatia vietii divinului. Sistemul de corespondente magice, odata ce e intrerupt, va intrerupe viata insasi. Aceasta e, poate, marea atentionare a mitului. Transcendenta si imanenta se leaga in mit prin ceea ce numim simbol. Simbolul nu e o simpla emblema. El este, fireste, ceva mai mult de atat: e orice corespon­denta dintre vazut si nevazut. Numai ochiul mitului poate vedea in lumina simbolului. Gandirea mitica e gandire simbolica in cel mai inalt si decisiv grad. Natura simbolica a gandului mitic face ca lumea sa se preschimbe dupa puterea imaginatiei, lasand loc unei interpretari transfiguratoare. Prin urmare am putea vorbi abia acum de antropologia simbolica drept instrument epistemologic de folosit in investigarea acestui domeniu atat de special. Desigur ca vom urmari delimitarile imaginatiei in sondarea misterului lumii si vom conchide ca e vorba despre o anumita activitate a sufletului, deosebita. Asadar nu despre imaginatia ca facultate pasiva, generatoare de reverii indecise, vom avea ocazia sa citim in aceasta carte. Ci tocmai despre coordonatele acelei legaturi dintre revelatia misterului naturii si intruchiparea unui depozit mnemonic ce tine de radacinile sufletului omenesc. Legatura a carei expresie logica e mitul.

Mario Barangea