Obiectivul principal vizat in aceasta lucrare il reprezinta analiza relatiei dintre educatie si dezvoltare, prin luarea in considerare a aranjamentelor institutionale care descriu functionarea sistemului educational si a mediului de afaceri. Importanta acestei abordari este relevata de inconsistenta teoriilor privind rolul educatiei in procesul dezvoltarii dominate de simplificare si de implementarea unor strategii de tip input-output. Mai mult, in contextul manifestarii crizei sau recesiunii economice, prescriptiile acestor strategii tind sa fie invalidate, ceea ce face ca obiectivele asumate sa devina contradictorii. De asemenea, aceasta abordare ofera o mai buna intelegere a fenomenului supraeducarii, relevandu-i latura nociva a supraacumularii cantitative de capital educational.

Pe acest fond, analiza vizeaza mediul educational, mediul antreprenorial si interactiunea dintre acestea doua, abordate din perspectiva economiei institutionale. Pentru fiecare domeniu de analiza au fost supuse interogarii reperele acceptate de teoriile mainstream. Unul dintre aspecte vizeaza pretinsul nivel al educarii optime din punct de vedere social. Clarificarea acestui aspect este importanta pentru a releva rolul educatiei din punct de vedere social, prin raportare la individul care se educa pentru atingerea unor scopuri intr-un anumit context social. O alta problema interogata vizeaza mediul de afaceri si cauta sa ofere explicatii pentru modul cum spiritul antreprenorial este canalizat catre initiative productive, evazive sau distructive. Importanta acestei interogari este relevata de sublinierea faptului ca antreprenoriatul reprezinta o actiune umana desfasurata intr-un anumit context institutional. Comportamentul antreprenorial este influentat de dimensiunea costurilor de tranzactie, ca expresie a calitatii institutionale a mediului de afaceri. In cele din urma, dar in egala masura ca importanta, intrebarea derivata din precedentele vizeaza modul in care educatia se poate transforma in factor al dezvoltarii. Necesitatea acestui demers este fondata pe concluzia conform careia educatia, aparuta ca rezultat al exploatarii unor stimulente create prin strategii de tip input-output, poate impiedica dezvoltarea.

Intregul demers initiat pentru aflarea raspunsului la aceste intrebari a fost centrat in jurul apriorismului metodologic. Argumentele oferite au la baza logica deductiva si pornesc de la caracterul incontestabil, a priori valabil, al individului care actioneaza. Ca atare, rationamentele formulate se fondeaza pe ipoteze provenite din logica actiunii umane plasata intr-un anumit context institutional. Verificarea ipotezelor a presupus utilizarea datelor statistice oficiale apartinand unor organizatii prestigioase, recunoscute pentru calitatea analizelor in domeniul economiei institutionale (Banca Mondiala, Forumul Economic Mondial, Heritage Foundation). Aceste date au fost prelucrate si interpretate pentru adecvarea lor in raport cu obiectivele urmarite.

In aceste conditii, solutiile propuse vizeaza inglobarea aspectelor privind calitatea aranjamentelor institutionale, ca factor explicativ al semnificatiei educatiei si a comportamentelor antreprenoriale. Astfel, contributia educatiei la procesul dezvoltarii este conditionata de contextul institutional in care au loc interactiunile din mediul educational si cel de afaceri. Aranjamentul institutional care favorizeaza libertatea economica si manifestarea relatiilor de piata este susceptibil sa contribuie la cresterea performantei in domeniile mentionate si in ansamblu. Validitatea acestor solutii este evidentiata de concluzia desprinsa in urma analizei calitatii institutionale a mediului de afaceri si a pietei muncii asupra dimensiunii supraacumularii cantitative de capital educational. Astfel, s-a putut constata ca un mediu de afaceri dominat de interventionism guvernamental, impovarat de birocratie si fiscalitate, tinde sa accentueze efectele fenomenului supraacumularii de capital educational.