„Tot scriu asemenea „momente literare” sau „note jurnalistice” (note și tablete, deci, ca să nu ne fluiere numărul 13 că-l ignorăm în loc să-l invocăm!) gândindumă la Caragiale. Apoi, constatând că faptele mele (diverse) inspiratoare sunt tragice (cel mult tragi-comice), am asemuit aceste pete de cerneală (poate de din nou de tuș, poate tot de mir, poate iarăși de har, poate chiar de duh, poate pur și simplu de vis!) cu niște suprafețe agricole, cu niște terenuri virane, cu niște spații cultivabile. Arabile și apte pentru semănături: de idei, de teme, de fapte, ce-ntâmplări, de fantezii, de cuvinte.

Cultură de cultură cum ar zice autorii sintagmei băieți de băieți!

De aici și denumirile (aparent) apartenente mai de grabă agriculturii și mai puțin culturii, afară de faptul sinonimiei cultură (ca sumă de valori material-spirituale umane) și cultura (ca acțiune, efort, muncă, ocupație, lucrare de cultivare a solului). Asta, ca să mă refer doar la cei doi „frați” schimbători ca Mureșul și Oltul, care, fiecare, are fel de fel de afluenți... culturali specifici: literatura, arta, dansul, muzica, plastica, sportul... ”

Nicolae Rotaru