Matematician, de formație, Teodor Crișan are un apetit înnăscut pentru rigoare, ordine și armonie. Iată-l, așadar, lăsându-se sedus mai degrabă de dorința de a performa literar, depășind obstacole pe care singur și le ridicase – de la orgoliul de a scrie în vers clasic, la acela de a compune poeme cu formă fixă, precum rondelul sau glosa – decât de nevoia de a se exprima liber și dezinvolt, în răspăr cu reguli și exigențe de orice fel.
Îndrăzneț, bun meșteșugar, apărător al valorilor morale creștine, vrednic român cu privirea ațintită atât înspre trecutul, cât și înspre viitorul neamului său, cetățean al universului, în același timp, Teodor Crișan sfârșește prin a convinge… (Mircea Petean)