„Romanul pornește de la o aspirație erotică, de la acel timp, de fapt, cînd încă nu știi ce-ți dorești, dar în schimb știi cu certitudine că vrei să ai, să strîngi, cu un fel de lăcomie jenantă, aripioarele atît de fragile ale altei ființe, pe care nici măcar n-o cunoști. De aici pînă la teritoriul mistic în care trăiesc monștrii, zînele și spiridușii, nu mai este decît un pas. Iar Homeric este povestea acestui pas.” (Doina Ruști)

„Dincolo de titlu – al cărui subtext enigmatic se lasă decriptat abia spre final – Homeric e romanul unei lumi bucureștene din epoca fanarioților, fără determinări istorice precise, dar recompuse cu o minuție și o autenticitate cuceritoare: un răsfăț al simțurilor și un desfrîu al fabulosului într-o carte a pasiunilor damnate și a farmecelor fatale, ieșite parcă din pivnițele eliadești ale Străzii Mîntuleasa. În centru se află Gorganul și codrii, dispăruți între timp, ai Cotrocenilor, populați de ființe fantastice care cresc în ierburi floarea divinației (sîngele-dracului) deschizătoare de porți spre lumea de dincolo. Viața comunității e destabilizată de contactele – generatoare de dispariții misterioase – cu creaturile invizibile ale pădurii. O lume întreagă trăiește sub ochii noștri prin magia poveștilor întrețesute, iar dintre zecile de personaje se desprind fatala domniță bastardă Despina Băleanu, tatăl ei adevărat, complice al duhurilor pădurii, Mărmănjica cea neiubită – o Cenușăreasă imunizată de poțiunile unui tutore, doctor cu stagii la Viena –, straniul zugrav Pantelimon Iorga, irezistibila ghicitoare Ciptoreanca sau aventurierul Ahmet, eșuat din Levant la Porțile Orientului, în această «cronică a Bălenilor» sui-generis... Perspectivele se schimbă ca într-un carusel al fantasmelor, iar cititorul sfîrșește prin a deveni el însuși obsedat de farmecele unor narațiuni în foi de viță. Povestitoare înnăscută și proprietară a unui teritoriu imaginar propriu, bîntuit de fantomele istoriei și de «demonii» feminității, Doina Ruști se impune, prin acest tur de forță al imaginației, ca o maestră a realismului magic, balcanic, redimensionat, spectaculos, în cheie fantasy.” (Paul Cernat)