Pachetul contine:
1. Revista Romana de Drept Privat nr. 1/2019 Dreptul si economia: Doua oglinzi ale aceleiasi realitati

De ce este nevoie de analiza economica a dreptului?

Cand, in 1937, Ronald Coase a publicat articolul sau despre The Nature of the Firm, nu a știut nici ca va caștiga (in 1991) premiul Nobel pentru economie și nici ca va da startul unei intregi linii de gandire in... drept. Economistul britanic dorea doar sa ințeleaga de ce unele persoane prefera sa renunțe la independența lor (in afaceri) pentru a constitui o societate (cu personalitate juridica). Pentru a gasi raspunsul insa, Coase a fost nevoit sa intre pe taramul analizei normative (cum ar trebui sa fie organizat sistemul juridic pentru a raspunde in mod eficient nevoilor sociale). Odata prins gustul, Coase revine (in 1960) cu admirabilul articol despre The Problem of Social Cost, publicat intr-o revista (pe atunci) noua intitulata Journal of Law and Economics și editata de Universitatea din Chicago. In acest text, Coase argumenteaza ca modul de structurare a normelor juridice este oarecum irelevant pentru destinatari, aceștia avand oricand opțiunea incalcarii normei cu asumarea consecințelor. Prin urmare, o anumita forma de protecție juridica poate fi analizata din perspectiva unui cost asociat unei acțiuni urmarite de catre individ. Legile nu sunt altceva decat obstacole care pot fi evitate cu un anumit preț.

Provocarea a fost preluata apoi de catre juriști. In 1972, judecatorul Guido Calabresi și cercetatorul Douglas Melamed au publicat un articol in care construiau pe bazele puse de Coase o noua teorie a normelor juridice (de drept privat): Property Rules, Liability Rules and Inalienability: One View of the Cathedral. Una dintre tezele textului era ca drepturile asupra bunurilor pot fi aparate (din perspectiva juridica) fie prin norme de raspundere (am spune prin intermediul unor drepturi de creanța), fie prin norme de proprietate (am spune prin intermediul unor drepturi reale), fie prin norme de inalienabilitate (am spune prin intermediul unor interdicții ale comerțului juridic). Alegerea intre aceste „tehnici juridice” determina costurile asociate incalcarii normelor. Extrem de interesant, comparand costurile, in multe situații se vadește ca, pentru destinatar, natura dreptului (real sau de creanța) este mai puțin relevanta.

In 1973, judecatorul Richard Posner publica o carte purtand titlul Economic Analysis of Law (ajunsa, intre timp, la a noua ediție), iar peisajul analizei normative de peste Ocean se schimba pentru totdeauna. Dreptul și economia au gasit astfel un teren comun de dezbatere și au inceput sa iși imprumute tehnicile și metodele de analiza. De fapt, aceasta abordare interdisciplinara reface legaturile dintre științele sociale (atat de legate in cadrul filosofiei antice și medievale), punți care fusesera rupte in Iluminism prin incercarea de a separa dreptul de morala și a-l defini ca o știința autonoma. Pozitivismul juridic și-a consumat insa momentul de glorie in perioada interbelica, dar a fost lovit puternic de cele doua extreme care au bantuit secolul al XX-lea: atat nazismul, cat și comunismul au folosit pozitivismul juridic pentru a schimba din temelii valorile umaniste. Dincolo de redescoperirea dreptului natural (intreaga filosofie din spatele protecției drepturilor omului), (re)incadrarea dreptului in cadrul sistemului științelor sociale a fost o alta abordare de redefinire a valorilor juridice.

In acest context, mariajul dintre drept și economie a fost unul natural. Faptul ca analiza a pornit din Statele Unite ale Americii (leaganul utilitarismului benthamian) nu este o coincidența. Odata cu Planul Marshall (in Europa Occidentala) și caderea Zidului Berlinului (in Europa Centrala), valorile utilitariste s-au raspandit și pe vechiul continent. Chiar și Franța, la cumpana mileniilor, a preluat acest tip de analiza sub bagheta președintelui Casației franceze de la acea vreme, Guy Canivet. Influența a fost așa de vizibila, incat au existat și reacții vehemente de respingere, Michel Grimaldi conducand un contraatac prin intermediul Asociației Henri Capitant. Cert este ca, dupa 2000, analiza economica nu mai poate fi ignorata nici pe Continent. Sa nu uitam ca art. 135 din Constituția Romaniei instituie principiul organizarii economice pe tiparul economiei de piața liberale. In acest context, analiza normelor juridice (și) prin lentila economiei nu mai este un capriciu.

In cadrul acestui numar din RRDP, am incercat sa colectam o serie de texte scrise de autori romani care analizeaza anumite zone ale dreptului (și) prin prisma efectelor economice produse. Analiza economica este mai mult decat o simpla forma de justificare a adoptarii unei anumite soluții normative. Ea devine din ce in ce mai utila in aplicarea concreta a legii, prin instrumentele pe care le ofera interpretului pentru a gasi soluția justa in noianul de reglementari (uneori) contradictorii. Cititorul va regasi aici atat viziuni sistemice (despre moralitatea analizei economice, despre ficțiuni juridice lipsite de rațiune economica in dreptul societar, despre modul cum dreptul fiscal imbina la nivel normativ dreptul și economia, chiar și despre cum interesul public poate fi analizat prin prisma economica), cat și analize punctuale (riscul in contractele publice, dolul prin reticența, costul de oportunitate al neexecutarii, compensația, tratamentul creanțelor in insolvența, leziunea, protecția consumatorului, creditul camataresc, facilitatea de credit, executarea silita a creditului bancar sau semnatura electronica).
Lectura placuta!

Coordonatorul volumului

2. Revista Romana de Drept Privat nr. 2/2019. Reprezentarea in Dreptul Privat

O foarte scurta introducere in tematica reprezentarii

Frecventa relatiilor contractuale de astazi ne obliga sa nu le mai putem concepe fara participarea intermediarilor. Doctrina subliniaza de cateva secole relevanta economica a reprezentarii. Aceasta tehnica are abilitatea interesanta de a comprima spatiul si timpul acolo unde reprezentatii nu pot fi prezenti, de a profesionaliza intermedierea relatiilor contractuale, de a simplifica magistral incheierea contractelor prin utilizarea reprezentantilor experimentati sau de a oferi asistenta celor care nu pot actiona in nume propriu din pricina lipsei capacitatii. Mai mult, epoca industriei a adus dupa sine chiar obligativitatea utilizarii reprezentarii acolo unde parte a unui act juridic este o persoana juridica.

Fictiunea juridica a reprezentarii, vazuta de Ernst Rabel ca un „miracol juridic” prin care reprezentatul este legat in mod direct de actele incheiate de reprezentant, constituie o institutie fundamentala a dreptului privat. De aceea, nimic mai firesc decat sa-i acordam importanta cuvenita! Pentru inceput, un volum dedicat reprezentarii in dreptul privat reuneste cateva studii care urmeaza unele dintre temele centrale ale acestei institutii juridice. Departe de pretentiile unei harti complete a institutiei, volumul semnaleaza cateva dintre punctele de interes ale amplei reforme a dreptului reprezentarii oferite de Codul civil din 2011.

Prezentul volum are ca origine si pretext o conferinta care a avut loc in 24 octombrie 2018 la Bucuresti, dedicata reprezentarii si datorata initiativei intelectuale si nu numai a profesorului Valeriu Stoica. Din pacate, nu toate sustinerile prezentate in cadrul acestei conferinte se regasesc in prezentul volum. Din fericire insa, alte studii s-au adaugat subiectelor dezbatute cu aceasta ocazie, dovedind ca pretextul a fost de bun augur.

Fara sa cuprinda o prezentare sistematica a mecanismului actual al reglementarii, fiecare studiu cuprinde propria sistematizare a subiectelor abordate, astfel incat are calitatea de a putea fi utilizat independent de celelalte. Linia comuna a tuturor acestor contributii o constituie complexitatea reprezentarii. Aceasta se poate observa si in opiniile adesea divergente intre chiar autorii studiilor. In pofida divergentelor, ne putem bucura ca solutiile practice care raman in urma acestora nu mai sunt atat de divergente precum motivarile lor!

Un survol al volumului, mai degraba impresionist, dar apt sa ofere o imagine de ansamblu, releva cateva teme principale asupra carora autorii s-au oprit. Vom prezenta foarte pe scurt unele dintre subiectele care anima cercetarea cuprinsa in acest volum.

Intrucat mecanismul reprezentarii nu este nicidecum un dat, ci un rezultat complex ilustrat de istoria dreptului, una dintre teme este dedicata dreptului roman si reticentei cu care acest sistem juridic privea reprezentarea si intr-o anumita masura evolutiei primare a acestei institutii (Mircea Dan Bob). Substanta reprezentarii implica o neliniste majora din perspectiva calificarii pe care trebuie sa o ofere teoria generala a dreptului civil si, mai exact, teoria generala a drepturilor subiective, dar si din perspectiva delegarii exercitiului autonomiei de vointa. In aceasta privinta, cel putin trei studii (Valeriu Stoica, Marieta Avram si Radu Rizoiu) includ o dezbatere interesanta legata de putere, autoritate, facultate si drept in cadrul reprezentarii, cu implicatii practice imediate, mai ales in privinta reprezentarii persoanelor juridice si a persoanelor fizice lipsite de capacitate, dar nu numai. Tema reprezentarii persoanei juridice, mai ales din perspectiva urmarilor pe care trebuie sau poate sa le aiba incetarea de drept a puterii de reprezentare a administratorului unei societati, face obiectul dezbaterii in mai multe dintre studiile cuprinse in volum (dar, cu titlu principal, in cel al Irinei Sferdian).
Contractul de mandat, in cateva dintre aspectele sale, este si el vizat de mai multe studii (cu titlu principal insa, de cel al lui Dan Chirica). Ampla tematica a posibilelor distinctii intre simulatia prin interpunere de persoane si mandatul fara reprezentare este prezenta si ea (Flavius-Antoniu Baias si Valentin Ciltea), alaturi de cea a falsei reprezentari si consecintelor acesteia in planul efectelor obligatorii si in planul raspunderii (in principal, Ionut-Florin Popa). Intrucat unele dintre cele mai complexe probleme ale dreptului international privat se deruleaza in jurul mecanismului reprezentarii transfrontaliere, un amplu studiu care demareaza cu o vasta analiza de calificare din perspectiva dreptului comparat este dedicat acestei tematici (Dan Andrei Popescu). Tema relatiilor dintre soti poate sa o implice si pe cea a reprezentarii dintre acestia, motiv pentru care subiectul a fost si el abordat (Marius Floare). Intrucat mecanismul reprezentarii este o formula juridica de o amploare deosebita, trebuie sa ne intrebam in ce masura ipoteze juridice relativ curente ii imprumuta din structura si substanta. In aceasta privinta, doua studii analizeaza conexiunile posibile intre actiunea oblica si mecanismul reprezentarii (Ioan Ilies Neamt) si intre reprezentare si detentie ca expresie a posesiei pentru altul (Adrian Tamba).

Desigur ca multe aspecte ale hartii reprezentarii raman descoperite. In primul rand, volumul vizeaza doar reprezentarea in dreptul privat. Cu toate acestea, pentru ca virtutea Codului civil este, si in materie de reprezentare, aceea de a fi dreptul comun si pentru alte ramuri de drept unde se intalneste reprezentarea, el va constitui, speram, un pretext pentru o dezbatere similara in dreptul public, de exemplu. In al doilea rand, regretam lipsa din acest volum a unor contributii care ni s-ar fi parut extrem de utile pentru intregirea sa tematica, dar pentru care timpul autorilor vizati nu a fost ingaduitor, si nadajduim ca viitorul o sa aduca la lumina si aceste contributii astazi absente.

In fine, speram in utilitatea acestui demers si multumim practicienilor si teoreticienilor dreptului care s-au lasat antrenati si stimulati intr-o maniera surprinzatoare, mai ales prin amplitudinea emiterii de opinii, de intrarea in vigoare a Codului civil, oferind dezbaterii numeroase solutii pentru iesirea din imobilismul vechiului drept al reprezentarii.

Cu distinsa consideratie pentru cititor,
Ionut-Florin Popa
Cluj-Napoca, 1 iulie 2019