Într-un acces de furie, Puiu Faranga își sugrumă soția. Ultimul descendent al unei familii de vază, crescut în răsfăț și educat la școli înalte din Occident, Puiu nu pare să-și fi găsit vreun rost în viață, în afara petrecerilor și aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Mădălinei? Este întrebarea la care se caută răspuns de-a lungul întregii construcții narative. Consecvent tematicii întregii sale opere – prăpastia dintre stările sociale și felul în care cei care au avere și poziție privilegiată dispun de cei umili după bunul plac –, Rebreanu concentrează în acest roman de mici dimensiuni acțiune, caractere, psihologie în evoluție, critică socială și unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a măiestriei sale artistice. Când Liviu Rebreanu trece la romanul orăşenesc, el eludează pe cât se poate înfăţişarea de indivizi şi se refugiază în monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică în romanul psihologic, conştient sau nu de lipsa putinţei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [...] Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita şi ţinuta demenţială... G. Călinescu