Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa, Celălalt, are un subiect mai puțin obișnuit. O femeie se îndrăgostește de o fotografie, așa cum Cătălina se îndrăgostește de Luceafărul de pe cer.

Înainte de a-și continua povestea, Cornel George Popa explică strălucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie și poză. Va trebui ca dicționarele să înregistreze de acum înainte distincția făcută de el.

Apoi, autorul se întoarce în timp — unde ne transportă și pe noi — până la momentul în care Amalia, învățătoare într-un sat, îl cunoaște la un bal pe Gelu. Emoția îndrăgostirii, atât de greu de descris, este admirabil descrisă de Cornel George Popa. La scurtă vreme, Amalia primește în dar o fotografie: „În ea, Gelu seamănă cu un actor. Sau cu un demon. Dar un demon blând și accesibil, pe care-l implori să te viziteze noaptea, însă el este într-o așa de mare măsură ocupat, încât niciodată nu ajunge." Cei doi își trăiesc dragostea cu sfială, apoi se căsătoresc. După câțiva ani, Gelu moare pe neașteptate, într-un accident. Iar Amaliei îi rămâne fotografia lui. Obsedată de amintirea celui dispărut, îl caută pe fotograful de moda veche Haim Leibovici și îi cere să mărească fotografia până la dimensiunile unui om real și să o coloreze.

Mă opresc aici cu relatarea ca să nu stric plăcerea cititorilor de a afla ei înșiși ce se mai întâmplă. De fapt, povestea abia începe.

Este un roman plin de vrajă. Realist și ireal în același timp. – Alex Ștefănescu

Cornel George Popa este prozator, dramaturg și regizor.
Născut pe 6 iulie 1957, în comuna Popricani, județul Iași, a absolvit Facultatea de Construcții (Iași, 1986) și UNATC, secția Regie Film (București, 1997). A lucrat peste zece ani în presa scrisă (Opinia Studențească, Zig-Zag, Timpul etc.), apoi a făcut televiziune, teatru, film și publicitate.
Autor a unsprezece volume – proză scurtă, roman, teatru, eseu –, a obținut Premiul Liviu Rebreanu pentru debut (Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii, Institutul European, 1992) și Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească a anului (Viața mea sexuală, Unitext, 2005). Dobitocul de țînțar (Cartea Românească) și Nesimțitul (Mașina de Scris) au intrat în topul primelor zece cărți de proză ale anilor 1996-1997, alcătuit de revista Cuvîntul. Ultimele apariții sunt: Salonul de masaj (All, 2014), Ura (Cartea Românească, 2014), Ultima cină cu Leonardo. Anula (Corint, 2015) – nominalizare Proză, Premiile Uniunii Scriitorilor, Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar (Polirom, 2016).

I-am citit pe aproape toți scriitorii români contemporani (vreo câteva mii) în lunga mea carieră de cititor de serviciu. Unul dintre cei mai talentați dintre ei este Cornel George Popa (i se spune Bill, ca lui William Jefferson Clinton). Aproape nimeni nu știe să povestească atât de bine ca el. Indiferent ce. Întâmplări senzaționale sau banale, totul devine captivant istorisit de acest autor, originar din Iași și stabilit în București.
Bill a publicat multe cărți, toate m-au entuziasmat. Dar nu vreau să le menționez titlurile, pentru a-l legitima. Mă bazez pe faptul că Bill este un general al scrisului care nu are nevoie să-și etaleze toate decorațiile înainte de a se prezenta în fața cititorilor. Îi cucerește oricum, încă o dată și încă o dată, chiar și pe cei care nu știu ce succese a avut înainte. – Alex Ștefănescu