Tradiționalist convins, mereu pus pe șotii, afurisit, Hurubă, cel care scrie frecvent poeme de amor pierdut și imposibil de recuperat, făcând trimiteri la clasici (Eminescu, Topârceanu, Coșbuc) în contexte de regulă ironice, sau punând anume câte-o expresie neaoșă într-un contex duios-romanțios – o rănire a sublimului cu câte-un gest neobrăzat, al lui, ori al unui animal domestic nevinovat – e în stare și de elanuri romantice și candori nebănuite: Rourează, Doamne, o cărare,/ Împodobeşte-o, sfânt, cu crizanteme!

Mihaela Oancea e bucureșteancă, iar Hurubă simerian.