Romanul s-a nascut poet, scria Vasile Alecsandri in art. Romanii si poezia lor, 1849. Sintagma, intrata in cotidian, a devenit un truism, semnificand, printre alte acceptii, si usurinta in exprimare. E usor a scrie versuri, spunea Mihai Eminescu in poezia Criticilor mei, bineinteles, in cu totul alt context decat cel alecsandrinian. Poezia se naste (si) spontan, in virtutea unui impuls interior, cauzat de diverse motive: natura, dragostea, istoria, farmecul vietii, influente livresti etc. Literar vorbind, expresia marca aparitia unei generatii de scriitori care au dat contur literaturii romanesti: Carlova, Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Alecsandri s.a.
Antologia de fata da seama despre poetii, in numar de 41, a caror viata s-a frant prea devreme, dar cei mai multi dintre ei, au fost poeti de perspectiva literara, intrand, cu mai multe sau mai putine randuri in orice carte de istorie a literaturii romane. Poezia lor place la lectura si acesta este un criteriu pe care orice cititor de literatura il ia in considerare.