Gon este un pui de vulpe orfan căruia îi place să facă tot felul de boacăne. Pentru el, un țăran care pescuiește la râu este doar un prilej de joacă, așa că îi fură peștii. Gon află mai târziu că acesta îi pescuise pentru mama lui bolnavă. Peste câteva zile, mama lui Hyōjū se stinge, iar Gon, cuprins de remușcări, caută să-și repare greșeala și să-l ajute pe Hyōjū, acum singur și el.

Povestea lui Gon, puiul de vulpe orfan, dă naștere unor emoții intense în sufletul copiilor, dar și unor întrebări esențiale despre viață. Cât de bine îi înțelegem pe ceilalți? Cât de bine ne înțeleg ceilalți pe noi? Putem greși fără să vrem? Ne putem repara întotdeauna greșelile? Ce înseamnă să fii bun?

Povestea aceasta am auzit-o în copilărie, de la Mohei, un bătrân din satul în care m-am născut. Se spune că în vremuri îndepărtate, pe colina Nakayama, din apropierea satului nostru, era un mic castel, al cărui stăpân era un nobil ce purta același nume. Nu departe de castel, în adâncul muntelui, trăia Gon. Pui de vulpe orfan, Gon își ducea singuratic zilele într-o vizuină pe care și-o făcuse printre ferigile stufoase din pădure. De era ziua în amiaza mare sau noapte, Gon avea obiceiul să hoinărească prin satul de lângă munte și să facă tot felul de boacăne. De pe ogoare scormonea și scotea cartofii dulci, pe care apoi îi arunca peste brazdele de pământ. Dădea foc lujerilor de rapiță puși la uscat sau se furișa în spatele caselor și trăgea de funiile atârnate la streșini pe care țăranii înșiraseră la soare ardei iuți. După ispravă, o lua la goană mâncând pământul, cu funiile atârnând în urma lui.