• Exocorpi de Nicu Gecse

• Timbrul de Victor Martin

• E-51741 de Teodora Matei

• Obarsia odiseei lui Oerg de Elena Olteanu

• Zburatorul de Radu Filip

• Vulturul a aterizat de Dan Marius

• Alegere de Liviu Surugiu

• Draga mea Clarade Sergiu Somesan

• Eroare de calatorie de Daniel Timariu

• Din nou acasa de Danut Ungureanu

• Despre aselenizare, numai de bine… de Gheorghe Tanase

Fragment din cartea "Incotro, homo cosmicus?" de Nic Dobre

"Batranul vorbea insotindu-si cuvintele cu gesturi ample, cu o plastica a mainii care amintea de cursurile de pantomima ale cunoscutei Scoli de Teatru Masa Storcinskaia, pe care le urmarise candva, in tinerete, pe cand lucrase acolo ca recuzitor.

- Mos Igor, te rog mult. Taci. De cand am intrat in tura, nu ti-a tacut gura macar o clipa. Intelege-ma, sunt si eu obosit. Mai lasa-ma cu gandurile dumitale ciudate.

- Ehee, flacaul mosului. Nu oamenii isi aleg gandurile, ci gandurile vin la noi pe potriva nevoii lor de implinire. Asa sa stii. Am fost si eu ca dumneata - tanar, grabit si dezorientat. Dar nu gardian. Nu. Nici gradat. Doar grenadier... Pricepi dumneata? Am luptat pe colinele din Craterul Gusev de pe planeta Marte si am castigat toate luptele. Pe urma am lucrat in minele de pe satelitul Titan...

- Doar ca acolo te-a pus naiba sa furi proiectele de forare de la mafia ruseasca. Si acum incercam sa te ascundem de ei pana la proces.

- Ehee, pana atunci e cale lunga si au sa ma gabjeasca sigur. Mai bine m-ati lasa aici, ca tot nu ma mai vrea nimeni. Eu mi-am trait traiul, flacaule. De ce va mai tineti de capul meu? Nu vezi ca n-are nici macar un rost...

- Dumneata, mosule, stii bine ca in orice lucru e un rost. Fie ca e nestiut, fie ca e ascuns... ba chiar daca ar atat de clar incat ar sari in ochi tuturor.

- Ma duci binisor cu vorba, dar nici tu nu ai habar ce vorbesti, tinerete...

- De data aceasta, dumneata nu stii, mosule. Mai aflam si noi, tinerii, cate ceva... Sa stii ca locotenentul Filiurin i-a jurat fiului dumitale ca are sa te apere ca pe ochii din cap. Si juramintele mari trebuie tinute, cu atat mai mult cu cat...

Gardianul tacu incurcat, sperand ca batranul nu va baga de seama.

- Cu atat mai mult cu cat sunt facute... unui mort. Da? Asa voiai sa spui, nu?
Batranul isi aseza mainile impreunate pe genunchi, apoi tusi usor. Isi increti fruntea, ridica usor umerii, isi pleca barbia in piept si planse incet, fara sa scanceasca."