Inca de la prima poezie a acestui al optulea volum, George Echim ne pregateste pentru versurile ce se inchid in cercul fiintei dupa ce patrund lumina solara spre a roi apoi „in stupul creatiei". (...) Percepem volumul de versuri Intoarcerea in Fiinta ca pe un intreg in care eul anonim problematizant, reconciliant se asociaza cu o anumita geografie a semnificatiilor in vasta lume a cantarilor. (...) forta poeziei lui George Echim sta in caligrafierea sentimentelor, ce pot rezona prin contaminare, cu orice cititor, fara a cauta vreun mister obscur bine ascuns.(...) In casa poemelor lui George Echim palpam lutul ars, auzim falfairile diafane, vedem pumnul strans, tusa penelului din cartea cu amintiri - putem fi asadar orice dorim intr-un spatiu vast si fermecator, oferit prin exprimarea vizual-poetica a vastului portativ mereu descoperitor al muzicii fiintei umane. - Nadia-Cella Pop