Talentul lui Alex Maroiu nu poate fi pus la indoiala. Chiar daca insingurarea si dezumanizarea de sub comunismul cenusiu nu sunt singure in peisajul fictional romanesc, ciclul sau de romane se distinge printr-o singularitate proiectiva, in care personajul colectiv nu poate fi decat expresia interactiunilor si interferentelor dintre personajele individuale supuse aceleiasi presiuni de depersonalizare. - Adrian Lesenciuc, Recenzie la ciclul Anii cenusii, Revista Hyperion, 4-5-6 / 2017

Fragment din cartea "Spre Occident" de Alex Maroiu:

"Eram la mijlocul lunii decembrie. Iarna era in continuare blinda cu noi. Inca se mai gindea daca va ninge sau va mai astepta. Anul 1989 se apropia de final cind, deodata, aproape din nimic, comunismul a inceput sa se clatine si in Romania. La Timisoara a izbucnit o revolta care nu parea deloc importanta. O firava agitatie de natura religioasa care strinsese un grup de credinciosi veniti sa-l apere pe pastorul Laszlo Tokes a continuat sa se autoalimenteze, capatind un iz politic. Dintr-o situatie banala lucrurile au tot crescut, degenerind intr-o miscare anticomunista pe fata. Lumea a inceput sa strige la inceput un firav „Libertate!" si apoi, tot mai clar, ceea ce nimeni nu mai indraznise pina atunci: "Jos Comunismul!"
Asta se intimpla in ziua de 16 decembrie. Ziua primelor miscari. S-a dovedit insa ca a fost scinteia care a aprins fitilul. Securitatea a simtit pericolul. A informat partidul si s-a organizat. A doua zi, armata chemata sa inabuse miscarea a tras fara ezitare in tinerii adunati pe scarile Catedralei. Tinerii adunati strigasera: „Nu va fie frica, Ceausescu pica!" N-a fost insa asa, armata a tras cu gloante adevarate si au picat ei. Era de necrezut! Tineretul tarii era impuscat la ordinul sefilor din capitala ca pe timpul cind comunismul se impunea prin crime. "