„Cei care au împărtățit, aidoma nouă, condiÈ›ia exilului se vor regăsi pe ei, cel puÈ›in în parte, în această corespondență. Prietenia pe care am evocat-o consistă în dorinÈ›a vie de-a face celuilalt binele; prietenul este, în reciprocitate È™i oglindă, cel mai devotat È™i mai spontan dintre terapeuÈ›i. În nici un caz el nu îÈ›i face morală, în nici un caz nu îÈ›i minimizează suferinÈ›a. Prietenia este un «da» permanent, un «da» neconvenÈ›ional È™i lipsit de ipocrizie.“ – ION VIANU

„E interesant că nici Eliade, nici Cioran (Ionescu a fost salvat de partea lui franceză) n-au putut înÈ›elege, nici măcar teoretic, totalitarismul – de dreapta sau de stânga, fascismul (pentru care au avut simpatii) sau comunismul. E, dacă vrei, o formă de iresponsabilitate, È™i e justificat ca ei să fie acuzaÈ›i de asta. Noi am fost loviÈ›i atât de năprasnic, încât nu am avut prilejul să dăm dovadă nici de responsabilitate, nici de iresponsabilitate; mentalitatea noastră a devenit una de supravieÈ›uitori (în sensul tehnic: cei care au supravieÈ›uit unei catastrofe). Orizontul nostru intelectual-psihologic e acela tipic supravieÈ›uitorului. Eliade, în concluzie, reprezintă generaÈ›ia de imediat dinaintea Potopului (generaÈ›ie care nu-È™i putea închipui Potopul, deÈ™i, indirect – sau chiar direct ‒, putea fi «fascinată» de el); noi suntem cei dintâi de după Potop, scăpaÈ›i ca prin minune de marea devastare, devastaÈ›i totuÈ™i de însuÈ™i faptul că am scăpat. Ar fi de dezvoltat această teorie a «supravieÈ›uirii» (un lucru teribil de trist) ca fenomen generaÈ›ional.“ – MATEI CALINESCU