Acad. Florin Constantiniu a emis următoarele consideraţii despre lucrările domnului Teodor Brateș:

„Pentru mine, ca istoric, cartea aceasta are trei mari însuşiri. Prima e aceea că dl Teodor Brateş, deşi este doctor în economie, desfăşoară o anchetă cu toate mijloacele specifice ale cercetătorului istoric. Şi dacă, de pildă, citiţi capitolul despre tragedia de la Otopeni, care este atât de controversată şi care a făcut obiectul atâtor discuţii, o să vedeţi că modalitatea de analiză a mărturiilor e aceea a criticii istorice de surse. încât, spuneam adineaori, când am venit aici, dl Teodor Brateş ne-a luat puţin meseria noastră, a istoricilor, prin această înzestrare de profesionist al istoriei.

În al doilea rând, cartea aceasta nu se limitează la mărturia personală a dlui Brateş, ci convoacă un şir întreg de alte mărturii, fie că este vorba de stenograme, de interviuri, care sunt puse la îndemâna cititorului, pentru a-şi forma el însuşi o opinie în legătură cu aceste evenimente care sunt atât de controversate. Dl Teodor Brateş nu s-a speriat de obstacolele acestea, ci ne-a adus mărturia domniei-sale, care, confruntată cu celelalte, îi ajută pe cercetători să încerce să pătrundă spre desluşirea adevărului.

În sfârşit, a treia calitate a acestei cărţi este faptul că ea nu se limitează la ceea ce scrie în subtitlul ei. Colegul Răzvan Theodorescu a discutat de mai multe ori despre problema tranzacţionismului în istoria românilor şi a arătat că tranzacţionismul, cu părţile lui bune şi rele, a jucat un rol foarte important în trecutul nostru. Aş spune că tranzacţionismul este tot atât de puternic şi în perioada postdecembristă, cu avantaje extraordinare pentru cei care îl practică fără nici un fel de scrupul. Ei bine, dl Teodor Brateş NU aparţine acestei categorii. Şi tocmai de aceea, omul acesta, cu asemenea înzestrare intelectuală, care ar fi putut să ocupe cu cinste orice post de înaltă răspundere în ierarhia acestei ţări, în conducerea acestei ţări, a preferat, atunci când a văzut cum evoluează lucrurile, să se retragă din nou în culise şi să mediteze ca un înţelept, ca un Cincinatus revenit la coarnele plugului, să mediteze asupra momentelor acestea atât de importante la care a fost părtaş. Şi cred că, astăzi, bucuria de a fi jucat un rol atât de important în decembrie 1989 îi este umbrită când vede cum e instrumentalizată memoria acestui eveniment. Eu vă mărturisesc, când văd acum această redeschidere penală a dosarelor din decembrie, când văd cine face ancheta şi pe cine anchetează, nu pot să nu spun că, într-adevăr, ca la noi la nimeni. Dar să sperăm că lucrurile acestea sunt trecătoare. Noi, istoricii, păstrăm acest optimism fiindcă ştim că nimic nu este veşnic în istorie şi aş spune că în optimismul acesta al nostru suntem reconfortaţi de mărturia şi de prezenţa unor oameni de valoarea dlui Teodor Brateș”.