Ediţia a II‑a, revăzută şi adăugită
Prefaţă la prima ediţie de Mircea Radu Iacoban

Eu cred că ÅŸi CarpaÅ£ii noÅŸtri plâng uneori, iar tu, frate ÅŸi mare actor Dorel ViÅŸan, eÅŸti lacrima lor. (Grigore Vieru)

* * *

Personalitate proeminentă a culturii româneÈ™ti È™i de peste hotare, Dorel ViÈ™an este actor, poet, prozator, eseist, filosof cu înclinaÈ›ii accentuat metafizice È™i un neobosit călător care duce cuvântul de pace È™i frumuseÈ›e a vieÈ›ii în lumea întreagă. Nu în ultimul rând sunt de menÈ›ionat surprinzătoarele sale talente È™i în medicina holistică.
Opera lui Dorel ViÈ™an îndeamnă la meditaÈ›ie, pace, reverie, la trăirea în dimensiunile sacrului È™i ale umanismului autentic. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

Dacă este să fim oneÈ™ti, maestrul Dorel ViÈ™an trece mult dincolo de graniÈ›ele actoriei È™i ale teatrului, în general, devenind o sumă: construcÈ›ia interioară a omului de cultură include o impresionantă paletă, de la literatură, estetică È™i teoria artei, până la filosofia culturii, teoria È™i istoria mentalităților, sociologie culturală È™i religie. Dorel ViÈ™an îÈ™i construieÈ™te identitatea din biblioteci fundamentale, aÈ™ezate undeva la rădăcina conÈ™tiinÈ›ei de sine. În răstimpuri, din fericire, dintr-un soi de altruism cultural necosmetizat, oferă surprize ce È›in de exteriorizarea cea mai elegantă cu putință, mărturisirile primind contur de poezie (de la cea psalmică la cea confesivă) sau de estetică È™i memorialistică. De această dată maestrul Dorel ViÈ™an îÈ™i descifrează palierele cele mai intime ale gândirii, luând atitudine analitică față de preajmă, pur È™i simplu.
Eseurile, tabletele È™i articolele din acest volum întocmesc imaginea unui scriitor fără È™abloane, fugit din orice carnaval al lumii, asumându-È™i responsabilitatea civică, demascându-È™i deopotrivă stările de graÈ›ie È™i marile întâlniri fiinÈ›iale, dar È™i rupturile grave dintre palierele-kitsch ale societății actuale È™i profunzimea intelectului È™i afectului său, construite pe tiparele cele mai sincere ale rusticului. În fond, vorbim de o carte despre recuperarea unor valori pe care numai din prea mare grabă omul le poate face tăinuite, însă nu le poate altera. Dorel ViÈ™an propune un cod de relectură a vieÈ›ii pe care îl consideră potrivit sieÈ™i: simÈ›uri la pândă, infinit umor iertător („Numai iertarea ne redă [...] libertatea”) È™i o neostoită stare ludică, vocaÈ›ia înÈ›elepciunii, ironie șăgalnică, mirajul confesiv È™i, peste toate, bucuria de a sta, om È™i viață, în mâinile cititorului. (Diana Câmpan)

* * *

Excelenta carte Cine‑i păzeÅŸte pe paznici luminează câteva dintre cotloanele întunecate ale trăirii româneÅŸti ÅŸi ale devenirii naÅ£iunii de la CarpaÅ£i ÅŸi Dunăre. Se citeÅŸte uÅŸor ÅŸi, mai ales, cu mult folos. (Mircea Radu Iacoban)

* * *

Actor, poet ÅŸi eseist, Dorel ViÅŸan (născut la TăuÅŸeni, judeÅ£ul Cluj) este absolvent al Institutului de Artă Teatrală ÅŸi Cinematografică „I.L. Caragiale” din BucureÅŸti (1965). Doctor în Arte – domeniul Teatru. Numeroase premii naÅ£ionale pentru cele 50 de roluri în teatru ÅŸi peste 65 de roluri în film. Nominalizare pentru Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun actor (rolul Iacob) la Festivalul InternaÅ£ional de Film de la Berlin, noiembrie 1988; Premiul pentru interpretare masculină (Senatorul melcilor), a XVII‑a ediÅ£ie a Festivalului Filmului Mediteranean de la Montpellier, octombrie 1995; Premiul „Mileniu” – Hall of Fame, 1998; Ordinul NaÅ£ional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler – PreÅŸedinÅ£ia României, 2002; Premiul Academiei Române pentru artele spectacolului „Aristizza Romanescu”, pentru întreaga creaÅ£ie teatrală ÅŸi cinematografică, 2006; Trofeul „Zece pentru România”, 2010; Ordinul „SfinÅ£ii Martiri Brâncoveni” pentru apărarea ÅŸi slujirea dreptei credinÅ£e ÅŸi promovarea culturii ÅŸi spiritualităţii româneÅŸti din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 2014.
Debut absolut în 1995, cu poezii, în revista Steaua. Volume: De vorbă cu Domnul (versuri, 1997); Vremea cireÅŸelor amare (1998); Voi veni cu fluxul (1998), Păcate... (2000); Psalmi (2003); Cine-i păzeÅŸte pe paznici (2012); Salmos (traducere în limba spaniolă de Christian TămaÅŸ, 2012); Psaumes (traducere în limba franceză de Christian TămaÅŸ, 2013); Cântece pentru glas ÅŸi toacă (2017). Inclus în PoeÅ£i clujeni contemporani (1997); Un pahar cu lumină. PoeÅ£i contemporani clujeni (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005).

* * *

Noua Spiritualitate este emanaÅ£ia unei Noi ÅžtiinÅ£e care s-a conturat îndeosebi către sfârÅŸitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.
Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizaÅ£ii tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiÅ£iei umane. În acelaÅŸi timp însă filosofia care a motivat-o nu a reuÅŸit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasaÅ£i, mai aproape de autodistrugere.
Colecţia noastră se deschide, aşadar, tuturor cărţilor menite să propună o soluţie de ieşire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valenţă demersului spre o lume mai bună.
Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeaÅŸi gândire. Acesta este motivul pentru care toÅ£i comentatorii fenomenului social optează pentru o Nouă Spiritualitate. Respectul pentru viaţă, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, ÅŸi nu a urii ÅŸi a dezbinării, constituie esenÅ£a Noii Spiritualităţi. (Dumitru Constantin-Dulcan)