Religia creştină a fost ghidul pe care l-am avut în suflet de la începutul începutului. În privinţa fotografiei, am folosit cuvântul ca o metaforă. Preţuiesc acest dar de la Dumnezeu, ca şi Biblia, dar nu le pot alătura în sertarul raţiunii. Îmi place să fotografiez adevărul, de aceea mă strecor în lumea mea secretă, folosind smerenia ca pe un cult al documentaristului. Fotografia nu este un ţel, este o fascinaţie, o dăruire umilă a pasiunii mele. Eu nu mă rog la fotografie, eu slujesc fotografia cu pasiunea exploratorului care se explică: „Sunt cine sunt”. Fotografia este o oglindă pe care le-o pun în faţă semenilor mei. Fotografia este un act de credinţă, pentru că eu folosesc adevărul, pentru că nu mă pasionează trucurile şi tabloidele care ne-au invadat viaţa. Îmi place oferta adevărului şi uite aşa îmi place să pătrund în inimile celor care au curiozitatea de a vedea fotografiile mele.
Ştiu că fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne jucăm rolul în această viaţă – aici, pe deasupra florilor de câmp. (Emanuel Tânjală)

* * *

Emanuel Tânjală (n. 1944, Bucureşti) s-a consacrat în presa românească în anii 1970, unde a lucrat ca fotograf pentru publicaţiile Satul Socialist, Flacăra şi Cinema. Pentru apucăturile occidentale pe care le avea (părul şi barba lungi, îmbrăcat în blugi) a fost exclus din grupul de fotografi oficiali ai perioadei comuniste. Această sancţiune i-a permis să îşi urmărească adevărata pasiune, aceea de a portretiza aspecte din viaţa de zi cu zi a oamenilor din ceea ce i se părea tot mai mult o închisoare numită România. În anul 1981, profitând de o bursă oferită de guvernul italian, a reuşit să plece în lumea liberă, mai întâi în Europa, apoi în Statele Unite ale Americii. A continuat să lucreze ca fotograf liber profesionist, colaborând cu diverse publicaţii americane şi prezentându-şi lucrările în expoziţii de artă. A revenit în România în ianuarie 1990 pentru a fi martor la căderea regimului comunist. Între anii 1999 şi 2005, a predat fotografia la Centrul pentru Jurnalism Independent şi a fost colaborator al mai multor publicaţii româneşti. Împreună cu Dan Cristian Turturică a publicat, în anul 1997, cartea „România”, de la New York la Los Angeles (Editura Nemira), iar în anul 2013 a lansat volumul autobiografic Jurnalul unui fotograf (Editura Humanitas). În prezent locuieşte în Lynchburg, Virginia (Statele Unite ale Americii).