„Boala locală, aşa cum este ea definită în manualele oficiale, nu este decât o mască ce ascunde realitatea morbidă, profundă şi generală.

Nu numai ficatul, inima sau rinichii sunt bolnavi, ci întregul organism (care își vede funcţiile alterate de un regim de viaţă şi un comportament incorecte sau antibiologice).

Organul bolnav, obiectul îngrijorării noastre şi al tuturor solicitudinilor noastre, este nevinovat. El nu este decât o victimă. Să nu adăugăm necazurilor lui pacostea tuturor medicamentelor dăună­toare!

Diagnosticul medical stabilit după simptome (efecte) sau după o falsă etiologie (puţin profundă), care se opreşte la cauzele secundare, nu explică nimic şi nu justifică nicio terapie (mai puţin aceea de urgenţă, care uşurează sau permite supravieţuirea; oricât ar fi aceasta de indispensabilă, ea este întotdeauna catastrofică pentru echilibrul fiziologic al pacientului).

Reprimarea simptomelor (bolii locale) nu este decât o falsă vindecare, oricare ar fi rezultatele aparente (controlate științific la nivelul „efectelor”, conform metodei experimentale). Un fluviu nu poate fi oprit la gura de vărsare decât dacă este inundată întreaga țară; cel mai bine se poate interveni la izvorul acestuia.” (P. V. Marchesseau)