Calendarul este pe perete, acolo, la locul lui. Bunicul scrie cu „plumbul” în dreptul anumitor zile din calendar câte o mică însemnare. De la aceste însemnări se pleacă în călătorii, în vise și visări, în efuziuni lirice sau ardente discursuri patriotice legate de istorie, de limbă, de neam, de strămoși, de eroi, de sfinți, de martiri. Bunicul își ia nepotul de mână și-l duce la Obcina Stânișoarei dis-de-dimineață, face câte un mic popas la câte un schit, mănăstire sau biserică, stă la sfat cu nepotul, tihnit în liniște, ascultând tăcerea și admirând frumusețile pe care Atotțiitorul le-a zidit în lume.
Călătorim așadar în timp și prin timp la granița dintre ficțiune și real, minunându-ne împreună cu tânărul Nicolae de tot ce vedem și întâlnim, respirând aerul tare al munților, sorbind cu nesaț descrierile pline de poezie și diafan ale autorului: flori, izvoare, fluturi, iarbă. Călătoria este o lecție. Este un curs de istorie a neamului românesc, a limbii române, un sincer prinos de recunoștință adus eroilor și sfinților.
preot Dorin Ploscaru