După ce a demonstrat în Lebăda Neagră că impredictibilul şi foarte puţin probabilul se află la baza aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată în Antifragil de ce oraşele-stat sunt mai bune decât statele-naţiune, de ce datoriile sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici protecţioniste şi în ce fel prăbuşirea fiecărui avion constituie un câştig pentru siguranţa zborurilor.

Expert în domeniul riscului şi probabilităţilor în economie, autorul demonstrează că, aşa cum organismul uman are de câştigat de pe urma stresului şi tensiunii la care este supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilităţii, haosului şi factorilor de stres. Experienţa arată că improbabilul, imprevizibilul şi nesiguranţa nu sunt atât de periculoase pe cât se crede, ci că se dovedesc utile, dezirabile şi chiar necesare — pentru că îmbunătăţesc şi întăresc orice sistem, organic sau anorganic. Mobilizând exemple din finanţe, politică, ecologie, medicină, arhitectură şi educaţie, Taleb execută un tur de forţă prin toate domeniile vieţii umane (şi nu numai) pentru a identifica şi analiza componentele care întăresc sistemele, făcându-le antifragile. Spre deosebire de rezistenţă şi robusteţe, antifragilul nu numai că rezistă la şocuri, ci trage învăţăminte de la acestea şi se îmbunătăţeşte de pe urma lor. Tocmai de aceea cunoaşterea prin încercări şi greşeli va fi întotdeauna superioară cunoaşterii academice, „de laborator“, iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea dezvoltate sub un „clopot de sticlă“.