Intotdeauna, am scris alimentat de impulsurile prezentului contemporan precum si de unele subiecte care acopera realitatile citadine. Chiar si unele imagini, trairi sau amintiri mai aprind, uneori, focul condeiului meu si ma simt cucerit de noi si pretioase teme ce ma framanta. Cu mare grija, incerc sa mentin tensiunea emotionala la cote normale si sa ofer ratiunii suficient timp si spatiu pentru desfasurare. Nu ma preocupa atat de tare atitudinea intelectualitatii timpului meu fata de poezie si nici exigentele sale pozitiviste. Sunt bucuros ca iubesc poezia oamenii simpli, pentru care, in general, scriu.

Nu scriu versuri tanguitoare sau pasive, vorbesc, in versuri, despre aspectele concrete ale existentei noastre, cheltuitoare de energii emotionale. Versurile mele descriu idei in miscare, stari afective, premisele nesigurantei sociale si morale, iubirea sub toate aspectele, natura, destinul si viata. Modalitatile de exprimare, in poezie, care acopera chiar sfera temelor filosofice, imi asigura un segment al cititorilor constant, serios, iubitor si, mai ales, incarcat cu patriotism. In centrul tematicii mele este omul agresat de toate vitregiile unei societati aflate intr-o uluitoare si rapida schimbare. Regret ca, in lumea mea, fiintele umane nu pot participa, cu drepturi egale, la lupta pentru existenta. Sunt aproape sigur ca omul, tot mai incorsetat de constrangerile deformatoare ale unei societati ordoliberale, va fi mai greu inteles si satisfacut social si moral. Poeziile mele contin mesaje fundamentate dincolo de cazarma in care „pocnesc calcaiele si mintile se inchid”. Muzele imi trimit mesajele direct din viata sociala generala. Acestea sosesc insotite de un exces de libertate. Condamn obscenitatea in arta poeziei, dezaprob, cu vehementa, cardasiile si neputinta politicienilor. Lumea care trece prin fata ochilor mei, desi palida in continut, este o lume optimista, visatoare, vesela si trecatoare.
Prin volumul Oameni si Destine incerc sa transmit lumii principiile unui nou mod de viata favorabil regasirii echilibrului moral si unitatii sale cosmice. Sa descurajez violenta sub toate formele ei, sa deschid poarta valorilor perene ale neamului romanesc si, totodata, sa previn omenirea asupra caracterului invaluitor, inrobitor si nociv al banului. Deschid prin Oameni si Destine un spatiu epic mai larg poeziei, traditiei literare, vibratiilor afective fara de care societatea viitoare va pierde, enorm, din gusturile si frumusetile trairii umane. - Petrisor Mandu