Cartea Prinos de cântece am descoperit-o în biblioteca lui Didi - Amita Bhose. Meticuloasã, pe fisa cãrtii Didi nota întotdeauna data si numele celui ce-i oferise cartea. Pe aceasta însã Didi a notat: Presented by...? Am citit-o pe nerãsuflate, uimitã si fascinatã de sensibilitatea traducerii. Limbajul este un pic arhaic dar fermecãtor tocmai din acest motiv, un limbaj poetic si vizual. Închinate Divinitãtii, cele 103 cânturi ne cuceresc prin simplitatea elegantã a cuvântului.
Initial, îmi propusesem sã public numai traducerile lui Didi din Tagore, efectuate din bengali, pentru a oferi publicului cititor acces la operele traduse direct din limba maternã a lui Tagore, nealterate de variantele europene. Însã traducerea lui George Ulieru, efectuatã din francezã, în afara faptului cã este prima traducere a Gitanjali în românã este si de o sensibilitate aparte. La 10 ani de la publicarea volumului care îi aducea lui Tagore Premiul Nobel pentru Literaturã, România avea o traducere sensibilã, pe care nici un alt român nu a egalat-o, din punctul meu de vedere, pânã astãzi. Uimitor cum acum un secol românii îl citeau pe Tagore într-o traducere sublimã, nestiutã pânã acum! Titlul - Prinos de cântece - mi se pare, de altfel, mult mai potrivit decât toate celelalte ce au urmat, e mai aproape de mesajul poemelor, cânturi oferite divinitãtii.

" Tu m-ai fãcut fãrã de sfârsit, cãci astfel ai vrut tu. Acest gingas potir de floare tu îl golesti mereu si mereu îl umpli de viatã nouã.
Acest fluieras de trestie tu l-ai purtat prin vãi si coline si ai doinit prin el melodii vesnic noi.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima mea înveselitã se înaltã în clocot si se risipeste în revãrsãri de nespus.
Darurilor tale nesfârsite, eu nu le pot întinde decât strâmtele mele mâini.
Dar anii trec si tu reversi mereussi mereu e loc de primit. "