Știu cu siguranță că oricare dintre cărțile lui Corneliu Florea redă fidel un fragment din marea istorie a lumii, inclusiv din istoria României. Însă, împletirea atâtor istorii, care de milenii preocupă omenirea și cercetătorii, nu este la îndemâna oricui. (Adică, trebuie să acceptăm că, astăzi, datorită nebuloasei tehnologice care a depășit de mult granițele minții bunului-simț, oricine se poate exprima „public”, în orice mod, despre orice, adresându-se oricui! Recunoaștem, fenomenul pomenit reclamă o imensă performanță umană, de notorietate, dar care, de mult a fost trecută în categoria „afecțiunilor cerebrale” – nu însă cu voia cuiva anume!... Sau, mai știi?!) Ceea ce dovedește Corneliu Florea prin lucrările sale este iubirea de adevăr și numai de adevăr, rațional, în detrimentul oricărui alt sentiment uman/cetățenesc. Istoriile lui Corneliu Florea nu conțin metafore, nici născociri ale minții, nu sunt scrise pentru a fi recitate, ci sunt istorii pentru a fi studiate, dezbătute, analizate.