Prima ei ediţie a apărut în anul 1901, în acelaşi an cu opera, cu o tematică oarecum asemănătoare, „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuţă. Avem de a face cu o carte de culturalizare, la nivel popular, am spune, pe înţelesul tuturor. Constantin Catalano a folosit textul şi ilustraţiile primei ediţii. Volumul completează înclinaţia spre epopee a lui George Coşbuc, întâlnită în poezie, cât şi în volumele de proză „Războiul nostru pentru Neatârnare (1877-1878). Povestit pe înţelesul tuturor” şi „Povestea unei coroane de oţel”, subliniază Constantin Catalano.

Ne aflăm în faţa unui curs poetic de istorie naţională, cu o poveste fermecătoare „ a devenirii poporului Basarabilor”, cum spune autorul. Aflăm „ce-i cu poporul nostru, cum s-a format el, prin ce a trecut, care i-au fost prietenii şi neprietenii, ce şanse de viitor are”( Constantin Catalano).

Citind această carte nu se poate să nu te gândeşti la următoarele opere: legendele lui Ion Neculce, din faţa cronicii sale, întitulate „O samă de cuvinte”, „Cântarea României „a lui Alecu Russo, „Românii supt Mihai Voievod Viteazul” a lui Nicolae Bălcescu, „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuţă şi „Cartea Oltului” a lui Geo Bogza.

Dacă, aşa cum afirmă Constantin Catalano, „Din Ţara Basarabilor” anticipează „Cartea Oltului” a lui Geo Bogza, celelalte opere semnalate mai sus, sunt valorificate de poet, ca surse posibile pentru unele sugestii.

Ideea unităţii de neam a românilor, „noi tot un neam suntem”, susţinută consecvent de autor, te trimite cu gândul la cronica lui Grigore Ureche: „ românii câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroş, de la un loc sânt cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”.

Legendele presărate în această operă, referitoare la istoricul unor locuri, la explicarea unor evenimente, conţin tonalităţi din „O samă de cuvinte” a lui Ion Neculce. Aşa este legenda despre valul lui Troian sau Brazda lui Novac, sau cea referitoare la sfârşitul lui Andrei Batory. Când secuii îi aduc lui Mihai Viteazul capul lui Batory , domnitorul muntean exclamă sceptic: „Bietul popă, bietul popă”...

Fiind vorba de un mare poet, ne interesează toate scrierile lui, chiar şi acelea mai puţin „sclipitoare”, ca realizare artistică. Ele conturează un profil literar, luminează alte feţe ale personalităţii scriitorului. De aici şi importanţa cunoaşterii acestei scrieri, îndemnul editorului şi al nostru pentru lecturarea ei, fiindcă avem în faţă „o lecţie de istorie şi patriotism propusă de George Coşbuc”.