Fireşte, cineva trebuie să ridice mâna spre a fi văzut de ceilalţi care cred ca el, însă n-au curajul să strige. Oricând e momentul adevărului, al dreptăţii, al sincerităţii, şi, mai mult decât oricând, e acum. (Augustin Buzura, Fețele tăcerii)

* * *

Dacă nu există libertate de conștiință în afara adevărului moral, căutarea lui este cel dintâi pas pe care individul alienat va fi ajutat să-l facă spre regăsirea de sine. Drept pentru care, impulsionarea lui în această direcție va fi prima procedură în terapia pe care scriitorul o va aplica personajelor suferinde. Ca să o aplice, are la dispoziția sa un singur instrument – cuvântul.

O abilitate a romancierului este și aceasta – de a le da senzația cititorilor că autorul și personajul-narator sunt înțeleși să lucreze în beneficiul lor, mână în mână. Drept pentru care, nu excludem posibilitatea ca Buzura – scriitor terapeut, dedicat vindecării conștiințelor – să fi recurs la această tehnică narativă și ca la o formă de psihoterapie intermediată, bazată pe empatie și pe încredere reciprocă. Se dovedește, de altfel, că, făcând din personajul-narator un coterapeut, scriitorul dublează implicit forța persuasivă a literaturii sale asupra cititorilor. (Angela Martin)

* * *

Angela Martin este de formaţie hispanistă, traducătoare de beletristică din spaniolă și franceză, publicistă.
Debutează ca traducătoare în 1975 la Editura Univers cu Bat tobele pentru Rancas, roman care deschide pentalogia lui Manuel Scorza. Colaborează constant cu Editura Univers, care îi editează și celelalte romane ale scriitorului peruan: Garabombo invizibilul (1976), Călăreţul fără somn (1981), Cîntecul lui Agapito Robles (1983). La aceeași editură publică mari scriitori, clasici și contemporani, ai literelor spaniole: Alonso Amado (Materie și formă în poezie, 1982), Juan Valera (Juanita, 1988), Eduardo Mendoza (Orașul minunilor, Anul potopului, 1997).
Este atrasă de istorie, de critică și teorie literară; grație traducerilor ei din franceză, cărți importante ale unor autori precum Denis de Rougemont, Georges Poulet, Jean Starobinski, Jean Rousset, Jaap Lintvelt au intrat în urmă cu decenii în bibliografia studenților filologi. Din 1990, este acaparată de alte activităţi în câmpul culturii. Rămâne însă fidelă proiectelor literare. După cum fidelă le rămâne „autorilor ei”, la care, la răstimpuri, va reveni.
Crede în necesitatea promovării în România a operei lui Kjell Espmark, scriitor suedez și președinte al Comitetului Nobel pentru Literatură între 1998 și 2005, și semnează ea însăși versiunea românească a romanelor Uitarea (Ed. Institutului Cultural Român, 2003), Călătoria lui Voltaire (Ed. Fundației Culturale Române, 2006) și Béla Bartók contra celui de-al Treilea Reich (Ed. Polirom, 2012).
Îngrijește prima ediţie românească augmentată și definitivă a romanului Despre eroi și morminte (Univers, 1997; Humanitas, 2003) de Ernesto Sábato, iar mai târziu, ediţia definitivă a romanelor lui Augustin Buzura: Recviem pentru nebuni și bestii (Univers, 2008; Litera Internațional, 2003; Semne, 2005), Absenţii (Litera Internațional, 2008), Feţele tăcerii (Curtea Veche, 2011, Colecția „Biblioteca pentru toți”). Din publicistica lui Augustin Buzura alcătuiește și îngrijește volumele: A trăi, a scrie (2009), Canonul periferiei (2012), la Editura Limes, și Nici vii, nici morţi (2012) la RAO.
Între 2013 și 2016 îngrijește în ediții definitive integrala romanelor scriitorului și coordonează seria de Opere complete Augustin Buzura, la Editura RAO.
Volumele sale, Privilegii (Semne, 2008), Confidenţe. 42 de convorbiri cu Kjell Espmark (Ed. Curtea Veche, 2011), Între cuvânt și tăcere (Ed. Eikon, 2014), Ascensiuni interioare (Ed. Școala Ardeleană, 2016) conțin interviuri și eseuri publicate timp de un deceniu în revista Cultura.
Traduce și prefațează Gesturile fundamentale ale criticii de Jean Starobinski (Ed. ART, 2014).
În 2017 alcătuiește și îngrijește antologia critică Între două lumi. Augustin Buzura, romancier și gazetar (Ed. Tracus Arte) și antologia Întâlniri cu Augustin Buzura, antume și postume (Ed. Institutului Cultural Român).
În ultimii ani s-a dedicat cu precădere publicisticii. Între 2005 și 2017, a fost redactor-șef adjunct, apoi redactor-șef al revistei Cultura condusă de Augustin Buzura și patronată de Fundația Culturală Română. A fost coordonatorul general al Seriei „Antologiile revistei Cultura” (Ed. Muzeul Literaturii Române, 2018, 2019): vol. I, Principalii actori (2005-2017). Idei, opinii, atitudini, vol. II, Dosare tematice (2016-2017). Literatură, artă, societate, vol. III, Criticii literari (2005-2017). Estetici, ideologii, tendințe.
Din 2001 este membră a Academiei Latinităţii.