MiLIne lilith infatiseaza cateva din valentele cautarii eu-lui si asumarea ca inauntrul fiintei se afla acea dualitate care isi joaca rolurile uneori concomitent. Fara nicio constragere imi dau voie sa fiu ceea ce sunt experimentand paradoxul: putere – fragilitate. Intr-un context organic plat, am adunat stari, trepte, am descris forme si am definit margini. Tot ce scriu vad ca pe o pojghita care, inca, desi sfarmata in mii de bucati, nu a reusit sa aduca in lumina fiinta. E o cautare permanenta, un cumul, o zbatere, o tresarire in limitele unor circumstante deseori absurde ale existentei. As fi renuntat (la poezie) daca n-ar fi fost mai puternica decat mine. Cand ma eliberez de mine insami prin ea, abia atunci simt ca prind viata prin cuvintele mele, atunci respir, vibrez. Captivitatea ei in mine, imi produce neliniste, angoasa. (Autoarea)