(…) Presa transilvăneană în adevăratul înțeles al cuvântului l-a avut ca întemeietor pe George Barițiu, gazetar ilustru cu un deosebit simț la realităților culturale, sociale și politice. Crescut în școala militantă a Blajului, prieten bun cu Timotei Cipariu, acesta din urmă îi sugerează să deschidă drum presei naționale, pe care și el o dorea întemeiată la Blaj, dar tergiversarea aprobărilor au dus la întârzierea lucrului. Bariț avea însă la Brașov un cadru românesc mult mai puternic și mai atașat de dorința faptei imediate, astfel că în 1838, el obține și cu ajutorul baronului Vasile Nopcea, de origine română, aprobare pentru scoaterea de gazete. La 8 martie 1838 iese pe piață „Gazeta de Transilvania” (devenită de la 3 ianuarie 1849 „Gazeta transilvană”, până la 1 decembrie 1849, când își va schimba titulatura în „Gazeta Transilvaniei”). A fost un mare pas pentru coagularea conștiinței naționale, deoarece Barițiu a conlucrat temeinic și permanent cu toate forțele naționale din toate trei provinciile românești, având ca scop progresul în limbă, literatură, societăți, valori tradiționale, folclor. În acest sens este de reținut apelul său din 7 mai 1838, prin care cerea ca fii românilor să purceadă „a însemna și a aduna din gura și conversația cu poporul nostru felurimi de obiceiuri vechi, povestiri care ar avea ceva însemnătate istorică și arheologică și care ar avea trăsături de caracter pentru noi, precum și cântece populare care la noi sunt foarte multe și interesante și iarăși unele frasuri, proverburi, ziceri originale românești”. (…)

Mircea Popa