„O Sumă de Cuvinte” este un volum pe care-l citeşti dintr-o răsuflare şi la care revii pentru a descoperi, de fiecare dată, noi şi noi adevăruri despre năravuri şi moravuri. Un volum postmodernist, de o ironie dezarmantă, fără grad de comparaţie (pentru că, aşa cum spun francezii, comparaţia nu este raţiune şi nu poate fi invocată drept argument), scris de un autor care poate fi considerat el însuşi o istorie a literaturii româneşti în Basarabia.

Este un volum realizat după celebra „O seamă de cuvinte” care prefaţează „Letopiseţul...” lui Ion Neculce. Ca şi la Neculce, în cartea lui Aureliu Busuioc găsim „O seamă de cuvinte” ce sunt auzite din om în om, de oameni vechi şi bătrâni şi în letopiseţe nu sunt scrise...”.

Dacă la Neculce prefaţa „Letopiseţului” cuprinde o sumă de tradiţiuni relative la diferiţi domni şi care au format subiectele legendelor şi poemelor din literatura noastră modernă, precum: „Daniil Sihastru” de Bolintineanu, „Aprodul Purice” de Negruzzi, „Altarul mănăstirii Putna” de Alecsandri, „Cupa lui Ştefan” de Bolintineanul, „Dumbrava roşie” de Alecsandri, „Visul lui Petru Rareş” de Alecsandri, Aureliu Busuioc ne oferă un volum a cărui protagonişti sunt domnii şi boierii contemporani, precum şi năravurile lor.