După ce ajung la cimitir, îmi dă share location ca să știu exact unde se află, îl găsesc pe o alee de mână cu un moș. Ce dracu’?

—Ia spune, domnule, ce e așa de urgent?

Oare care e treaba cu bătrânul? Când îi văd chipul, surpriză! Măi, să fie! Asta e sosia perfectă a lui nea Nicu. Ferească sfântul! Deci e îmbrăcat exact ca dictatorul când a fost executat, în paltonul acela negru, fularul negru împătrățit cu dungi albe. Identic!

—Păi el este, mă! strigă Mihail.

Nu, că a luat-o razna.

—Sigur, și maică-mea e Elena Ceașcă!

Zbang îmi sare de nu știu unde o palmă peste ochi. Așa lovitură nu am primit nicicând.

—Cum îți permiți să vorbești așa de tovarășa?! Copil obraznic ce ești!

Mă uitam năuc. Nu-mi venea a crede. Nu știu de ce eram mai uimit, de palma primită sau de asemănarea personajului cu fostul lider politic.

—Formidabil! subliniez.

—Lasă formidabilul. Îți explic acasă. Sunt și eu la fel de mut de uimire ca tine. Dacă îl vede cineva, a pus-o.

(fragment)