La prima vedere, viața Anastasiei Cara este una de basm, însă prietenii ei de la Liceul Ioanid ar putea susține contrariul. În urma unui eveniment nefericit, pătrunde în Cercul Secretelor și pornește, alături de prietenii ei, în căutarea adevărului, pentru a elucida un mister din trecutul său. Află într-un final că adevărul nu îndreaptă neapărat lucrurile, ci le face mai vizibile pe cele de care erai conștient deja.

„Îmi era milă de persoana care privea acum în gol, în timp ce stingea țigara pe podeaua rece și murdară a băii. Cu toate acestea, nu aș putea vreodată să renunț la ea. Era mama mea, iar până ca lucrurile să ia o întorsătură groaznică, fusese de departe cel mai bun și decent om pe care îl cunoscusem. Spre deosebire de alții, avusesem parte de toată iubirea și afecțiunea pe care și le-ar fi putut dori un copil. Și nu eram dispusă să renunț la ea nici dacă acesta ar fi fost ultimul lucru pe care ar fi trebuit să îl fac. Pentru că adevărul este că o iubeam, iar atunci când iubești pe cineva, rămâi și lupți până la capăt, indiferent de cât este de greu.”