Alexandra Claudia Coroiu a dat întindere trecerii în revistă a marilor mitologii operante, de-a lungul timpului, în geografia spirituală a lumii, de la cele egiptene şi iraniene până la cele trei mari „religii ale cărţii” – iudaismul, creştinismul şi islamismul. Cu excepţia budismului, unde Răul este principiu constitutiv al realităţii, cu deosebire al existenţei care, deşi iluzorie, este tărâm al suferinţei, toate mitologiile disjung în universul divinităţilor, relevând polaritatea – neechilibrată, totuşi – a Binelui şi a Răului. Unele deosebiri sunt posibile, deoarece gradientul se evidenţiază ca fiind destul de elastic. În mitologia elană, de pildă, zeii intervin direct în viaţa oamenilor, pot face rău la fel cum pot face bine, răsplătesc sau pedepsesc, sunt atenţi la ofrande şi la invocaţii, se dovedesc a fi şi ei captivi conflictualului care este aproape o normă a Olimpului. Destul de rar, aşa cum se desprinde din mitologia nordică, zeii nu sunt nici ei nemuritori, moartea îi poate atinge cândva, deşi nu la capătul timpului (iată că imaginarului omului poate, la rândul lui, pedepsi!).

Mircea Braga