M-am hotărât: o să țin un jurnal pe perioada Cupei Mondiale din Africa de Sud. Ideea mi-a venit savurând din nou cartea lui Ioan Chirilă despre Mexic ‘70, dar de mult timp vreau să fac asta, să scriu adică.
Africa de Sud pentru mine o să fie în sufragerie, unde pot să sar repede și pe Internet, acest fantastic prieten al comunicării...
Cu timpul stau bine: copiii pleacă în vacanță la Buzău cu tot cu socri, iar soția mea oricum m-ar fi susținut așa cum a făcut de la început, când stăteam într-o garsonieră și aveam un singur televizor, mic ca o cutie de pantofi. Mi-a amenajat camera să pot vedea în liniște Cupa Mondială din Franța 1998. Cât despre mine, de două luni încerc să-mi găsesc un loc de muncă, după ce am ieșit dintr-o situație ciudată, în care mă scufundam ca într-o ca o mlaștină nevăzută. Eram ca fotbaliștii neplătiți care așteaptă 60 de zile ca să depună memoriu. Eu am așteptat mult mai mult; amuzant este că acum iau cu țârâita cam aceiași bani pe care îi luam când lucram.
Totul promite deci; nu-mi rămâne decât să verific legăturile, să apăs butoanele și Sus Cortina!