Traducere și adăugiri la ediția în limba română coordonate de Anca Vasiliu și Alexander Baumgarten

Lucrare monumentală realizată de un colectiv de aproape o sută de autori și acoperind circa 15 limbi europene, Vocabularul european al filosofiilor prezintă și compară, în cele aproximativ 400 de intrări ale sale, mai bine de 4.000 de termeni specifici unei limbi sau, pentru cei moșteniți din Antichitate, culturii europene, precum și aspecte ce țin de funcționarea unei limbi în ansamblu. Termenii importanți beneficiază de o tratare amplă, cu un istoric exhaustiv și, acolo unde este cazul, compararea destinului lor în diferite limbi, ca și de expunerea, în chenare separate, a sensului și rolului lor în concepțiile unor autori semnificativi. În plus, deși termenii discutați au făcut, în diverse perioade și la diverși autori, obiectul speculației filosofice, mulți dintre aceștia au fost preluați de științele umaniste sau au trecut în limbajul cotidian, ceea ce face volumul cu atît mai interesant pentru intelectualii de formație umanistă în general și pentru publicul larg.

„Fiecare articol pornește de la un nod de intraductibilitate şi recurge la compararea unor reţele terminologice a căror distorsiune constituie istoria şi geografia limbilor şi culturilor. Este un instrument de lucru de un tip nou, indispensabil comunităţii ştiinţifice lărgite care caută să se constituie, și în acelaşi timp un ghid al Europei filosofice pentru studenţi, profesori, cercetători şi cei curioşi să cunoască atât limba lor, cât şi limba altora.”

Barbara Cassin

„Faţă de ediţia originală, volumul tradus în limba română cuprinde în plus articole şi note complementare specifice vocabularului filosofic românesc, redactate în spiritul dicţionarului conceput de Barbara Cassin. Pe de o parte sunt articole de sinteză cu intrare proprie, precum «Română (limbă)» sau «Vocabularul filosofic românesc». Acestea sunt echivalente articolelor de fond din dicţionarul original, care propun o viziune istorică şi lingvistică asupra limbii şi creaţiei unui lexic filosofic. Pe de altă parte, există numeroase inserturi de note, uneori mici articole, toate însoțite de referinţe bibliografice, care extind aria lexicului existent în ediţia originală către vocabularul românesc şi către filosofi români precum Lucian Blaga sau Constantin Noica, care au creat la rândul lor un vocabular, un limbaj filosofic şi un mod de a filosofa în orizontul limbii române.”

Anca Vasiliu, Alexander Baumgarten