„Romanul Graffiti – o parabolă a vechii contradicţii teologice dintre predestinare şi teodicee. O misterioasă epidemie de inscripţii vandalizează interioarele sediului unei companii, ridiculizând sistemul de pază. Şi totuşi, o paradoxală dispoziţie a directorului general, echivalentă pildei evanghelice cu grâul şi neghina, îi opreşte totuşi pe angajaţi să treacă la asanarea clădirii („Nu curăţaţi mâzgălelile, căci odată cu ele distrugeţi şi pereţii. Lăsaţi-le acolo unde sunt până la termenul planificat pentru Renovarea Generală, când actuala zidărie va fi oricum înlocuită în întregime.”) Terorizat de progresia flagelului, de ancheta administrativă şi inspectorii de personal ce-l suspectează pe nedrept de neglijenţă, paznicul Dominic Gramma decide în ultimă instanţă să adauge pe ascuns cu propria mână inscripţiilor anonime, înmulţindu-le în timpul serviciului de noapte. Astfel, eroul însuşi ajunge, paradoxal, să contribuie la distrugerea lumii pentru a-i grăbi reconstrucţia.”